Modernitate, așadar, sau tradiționalism?
Și una, și alta. Ori, mai bine zis, o valoroasă sinteză între două feluri de mentalități, înfăptuită însă, în ultimă analiză, tot pe tărâmul modernității. De altfel, însăși „modernitatea” s-a aflat mereu în mișcare și nu poare fi identificată (vorbind de proza literară) cu un ansamblu de tehnici și viziuni cristalizat într-un moment istoric dar. Modernitatea literară a „evoluat” ea însăși, redescoperind și revalorizând miticul și arhaicul, iar unul dintre artizanii acestei evoluții, alături de atâția alți scriitori de pe diferite meridiane, a fost însuși Sorin Titel.
Apoi, în acest context, nu trebuie identificat „tradiționalismul” cu sensul restrâns, „tactic”, dobândit de acest termen în istoria noastră literară (sau care vizează, limitativ, practici literare anumite, configurate în condiții istorice date). Gândirea tradițională are un sens „larg”, în care mentalitatea rurală românească arhaică se încadrează desigur, dar pe care nu îl epuizează.
Spirit fascinat de modernitate, Sorin Titel a fost „sincron", ca scriitor, cu marea literatură universală a veacului. Prin revitalizarea, în proza modernă pe care a practicat-o (inclusiv pe subiecte „rurale”), a patrimoniului gândirii tradiționale, el a fost, de asemenea „sincron”. Se cuvine să subliniem din nou că toate aceste „sincronizări” scriitorul le-a înfăptuit cu autenticitate, prin opere purtând atributele unei puternice originalități.
În cadrul literaturii române, prin acțiunea lui Titel - și prin cea, omoloagă ori convergentă, a unora dintre colegii săi de generație -deja vechea problemă a „inferiorității” literaturii pe teme rurale a fost rezolvată prin eliminare. Un întreg domeniu de inspirație, care a putut, la un moment dat și în condiții date, selecta moduri de tratare diferite de cele aplicate domeniului „citadin” (și, de regulă, conservatoare), a fost pe deplin „sincronizat” cu curentul major al literaturii contemporane și repus în drepturi pe de-a întregul, readus în sfera marii literaturi printr-o abordare conformă cu orizontul estetic al contemporaneității.

Nicolae BÂRNA