Ceea ce constituie substanÅ£a prezentului Jurnal a apărut iniÅ£ial ca parte a serialului Solilocvii, începând cu Solilocvii 2.

La început, notările erau, de fapt, un fel de notiÅ£e din cărÅ£ile pe care le citeam. Cu timpul, ele deveneau, treptat, însemnări făcute din când în cand cu precădere ca reacÅ£ie personală faţă de ceea ce se întâm-pla în Å£ară, cu Å£ara, în lume, cu lumea. Ele erau făcute intermitent - de unde ÅŸi menÅ£iunea din subtitlu. Erau ale mele, necenzurate decât de mine. De aceea, notările respective (într-o expresie precisă ele se numesc intrări) sunt grupate pe ani ÅŸi decenii.

Desigur, intrările poartă amprenta stării de spirit a autorului. De aici, unele repetări, reluări. Nu le-am eliminat decât pe cele supărătoare. Cititorul va constata în multe cazuri schimbări ale părerilor mele despre protagoniÅŸti, unele chiar radicale. Sau schimbări ale atitudinii protagoniÅŸtilor.

Sper că, prin Jurnal, reuÅŸesc să răspund interesului unui număr de cititori care apreciază literatura memorialistică. Deasemenea, nădăjduiesc că strădania mea se înscrie - desigur cu modestie - în tradiÅ£ia românească de gen.