Ceea ce constituie substanţa prezentului Jurnal a apărut iniţial ca parte a serialului Solilocvii, începând cu Solilocvii 2.

La început, notările erau, de fapt, un fel de notiţe din cărţile pe care le citeam. Cu timpul, ele deveneau, treptat, însemnări făcute din când în cand cu precădere ca reacţie personală faţă de ceea ce se întâm-pla în ţară, cu ţara, în lume, cu lumea. Ele erau făcute intermitent - de unde şi menţiunea din subtitlu. Erau ale mele, necenzurate decât de mine. De aceea, notările respective (într-o expresie precisă ele se numesc intrări) sunt grupate pe ani şi decenii.

Desigur, intrările poartă amprenta stării de spirit a autorului. De aici, unele repetări, reluări. Nu le-am eliminat decât pe cele supărătoare. Cititorul va constata în multe cazuri schimbări ale părerilor mele despre protagonişti, unele chiar radicale. Sau schimbări ale atitudinii protagoniştilor.

Sper că, prin Jurnal, reuşesc să răspund interesului unui număr de cititori care apreciază literatura memorialistică. Deasemenea, nădăjduiesc că strădania mea se înscrie - desigur cu modestie - în tradiţia românească de gen.