Aş fi vrut să am timp – poate voi reuşi asta cândva – să recitesc cărţile lui Viorel Marineasa din perspectiva memoriei locului: a Timişoarei şi a Banatului deopotrivă. Ea se concentrează în tematici diverse, în detalii atât de expresive, pune în circulaţie informaţii atât de neaşteptate, le transformă în povestiri atât de reuşite, încât lectura lor nu va putea fi evitată de nimeni dintre cei ce vor dori să se ocupe de harta reală şi imaginară a spaţiului în care ne trăim împreună timpul vieţii. Nici urmă de autohtonism sau de vreo fudulie cu ţâfnă, de încruntări sau aere de superioritate. Nici măcar cele justificate de temeinicia omului care ştie despre ce vorbeşte, din experienţa trăită, dar şi din lecturi pasionate, cuprinzând istoria cea mare, dar şi cea a faptelor aparent neînsemnate, care dau savoare scrierilor sale.

Smaranda Vultur

Ideea că istoriile născocite capotează dinaintea fanteziei și nervului istoriei „adevărate” m-a urmărit atunci când m-am documentat pentru cărțile despre deportările în Bărăgan. Însă întâmplările cu bărăgăniștii, petrecute în anii cincizeci, au devenit accesibile și prezente abia după 1990. Unii scriitori au înțeles înainte de mine ce vreau să spun eu acum. De pildă, Radu Petrescu se complăcea în inactualitate, ferindu-se să abordeze „marile teme”, cele cu voie de la stăpânire, ale jumătăților de adevăr. Nu e întâmplător că unii dintre optzeciști au văzut în el un precursor. „Nu scrieți roman politic!”, ne soma pe noi, timișorenii în curs de afirmare, Sorin Titel. Trebuie avută în vedere și varianta în care istorii inventate captează mai multă verosimilitate decât mulțime de „păreri autorizate” și de studii docte. Istoria și ficțiunea se concurează. Se completează. Se complementează. Dar nici înjurăturile nu sunt excluse.

Viorel Marineasa (n. 2 septembrie 1944) – prozator, eseist, jurnalist, editor. A fost conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării (Departamentul de Jurnalism) a Universității de Vest din Timișoara. Doctorat în filologie cu o teză despre jurnalistica lui Nichifor Crainic și a lui Nae Ionescu. Membru fondator al Societății Timișoara și al ziarului Timișoara. Membru în colectivul de redacție al revistei Orizont. Co-fondator al Asociației culturale Ariergarda. A publicat romane (Litera albă; În pasaj), proză scurtă (Unelte, arme, instrumente; Dicasterial; O cedare în anii '20; Plânsul bătrânului tenor dramatic sovietic. Memorator pentru tanchiști – coautor Daniel Vighi; Înainte și după războiul rece), eseuri (Despre Banat, în registru normal), jurnalistică de opinie (Vederi din Timișoara), literatură-document (Rusalii '5 1. Fragmente din deportarea în Bărăgan – în colaborare; Deportarea în Bărăgan. Destine, documente, reportaje – în colaborare), carte-dialog cu Robert Șerban (Prozator din silă). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru al PEN România.