Monografia Prejudiciul nepatrimonial cauzat prin eroarea judiciară reprezintă, de fapt, teza de doctorat cu același titlu a magistratului-judecător George-Marius Mara, susținută la Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara la începutul anului 2020. În sinteză, ea prezintă modalitatea de stabilire a prejudiciului cauzat ca urmare a săvârșirii unui fapt ilicit care întrunește condițiile erorii judiciare, precum și mijloacele de indemnizare ale victimei.

Analiza conceptului de eroare judiciară pornește de la modul cum acesta a fost redefinit prin modificările operate prin Legea nr. 242/2018 de modificare a Legii nr. 303/2004, respectiv a jurisprudenței Curții Constituționale în materie. În acest context, autorul subliniază faptul că această instituție constituie atât un element al răspunderii civile, cât și un element al răspunderii disciplinare și reprezintă „un liant între cele două forme ale răspunderii magistraților”. Mai mult, autorul evidențiază regimul dual al răspunderii civile pentru prejudiciul cauzat prin eroarea judiciară: o răspundere obiectivă a Statului față de victimă, respectiv o răspundere subiectivă, personală, a magistratului care a acționat cu rea-credință sau gravă neglijență, cauzând, astfel, eroarea judiciară.

Remarcăm, cu deosebire, faptul că, în demersul său științific, autorul realizează o monografie sintetică a problematicii abordate, „din interior”, uzând de perspectiva magistratului practician, poziție ce îi conferă pe deplin posibilitatea de a conștientiza necesitatea stabilirii obiective a prejudiciului nepatrimonial și a limitării erorilor judiciare, pentru realizarea dezideratului ocrotirii drepturilor și libertăților cetățenești.

Demersul autorului este remarcabil, pe de o parte, pentru că a abordat instituția erorii judiciare în lumina noii reglementări și pentru că a propus un sistem unitar de stabilire și indemnizare a prejudiciului nepatrimonial, în absența unor parametri prevăzuți în legislație, care să permită judecătorului să stabilească aceste sume compensatorii, iar, pe de altă parte, pentru că la elaborarea acestei lucrări monografice a avut în vedere o amplă documentare bibliografică și jurisprudențială din domeniul dreptului intern și internațional.

Prof. univ. dr. RADU I. MOTICA

Lucrarea tratează problematica erorii judiciare și a consecințelor negative ale acesteia care se manifestă pe planul drepturilor și intereselor legitime cu caracter nepatrimonial ale persoanei, respectiv prejudiciul ce nu poate fi evaluat economic și care se produce în ipoteza săvârșirii unui fapt ilicit civil ce întrunește elementele erorii judiciare.

Cartea este împărțită în trei titluri. Primul titlu analizează conceptul de prejudiciu privit atât ca o condiție dar și ca o măsură a răspunderii civile delictuale. Autorul analizează aspectele care generează dezbateri în doctrină sau care prezintă un caracter deficitar, cum ar fi, spre exemplu, lipsa unei reglementări exprese cu privire la indemnizarea victimelor indirecte pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat prin vătămarea integrității fizice sau psihice a victimei directe.

Cel de-al doilea titlu abordează problematica erorii judiciare privită ca faptă ilicită civilă, ca element al răspunderii civile delictuale și, totodată, ca o cauză a unor diverse tipuri de prejudicii, atât patrimoniale cât și nepatrimoniale. Urmare a recentelor modificări legislative, autorul analizează fundamentala schimbare de optică pe care o reprezintă separarea răspunderii Statului pentru erorile judiciare de răspunderea civilă a magistratului culpabil.

Ultimul titlul analizează prejudiciul nepatrimonial cauzat prin eroarea judiciară. În cadrul acestui titlu sunt prezentate tipurile de prejudiciu nepatrimonial ce pot fi cauzate prin eroarea judiciară (văzută ca faptă ilicită civilă), utilizând criterii de clasificare regăsite ca atare cu precădere în doctrina și practica judiciară străină. De asemenea, este prezentată utilitatea stabilirii unor criterii privind evaluarea și compensarea acestui tip de prejudiciu, pentru a preveni arbitrariul și a uniformiza jurisprudența.

Bogdan Bucătariu