Un singuratic fuge de el însuși într-o rulotă și se autoizolează în pădure, la granița dintre lumi. Fuge de amintirile lui, fuge de oameni? Dar nu oamenii, propria umanitate îl urmărește cu încăpățânare. Sinucigași se cațără pe o stâncă înaltă, iar el, lipsit de voce, trebuie să-i convingă să nu-și pună capăt zilelor. Iar pădurea e plină de farmece, de vreme ce trecutul și viitorul iau chipuri de oameni și-l ademenesc în proiecte stranii. Singur – în singurătate, omul devine mai mare decât viața.