De câțiva ani încoace, scrierile apocrife au stârnit un interes crescut în mediile academice. Atenția ne-a fost îndreptată asupra Evangheliei lui Iuda. Bernard Pouderon ne demonstrează că avem de-a face cu o scriere gnostică. Apoi Jeannine Siat se ocupă de studierea deosebirilor dintre evangheliile canonice și evangheliile apocrife, subliniind faptul că cele dintâi aleg să meargă pe linia subiectivității, a obiectivității, pe când celelalte abundă în istorisiri care ne trezesc mai degrabă uimirea. În ele, apelul la imaginație este un fapt omniprezent. Părinții Bisericii însă au pus la cale cu repeziciune criteriile care să deosebească scrierile canonice de cele apocrife. Ne dăm seama de acest aspect mai ales odată cu Scrisoarea festivă numărul 39 a lui Atanasie din Alexandria și cu lucrarea Despre doctrina creștină a lui Augustin. Marlène Kanaan ne introduce într-un text original și prea puțin cunoscut din Evul Mediu: Romanul lui Varlaam și al lui Ioasaf, păstrat în mănăstirea Balamand (din Liban), reprezentând o adaptare creștină a unei legende indiene. Romanul poate fi clasat în rândul scrierilor apocrife tardive. Apoi, Jacqueline Amat, o specialistă în vise, ne propune o meditație foarte concentrată asupra viselor și viziunilor în calitatea lor de categorii literare sau de experiențe spirituale. Și, la final, Patrick Laurence își pune niște întrebări despre statutul ereziei prisciliene.

Marie-Anne VANNIER

Descoperirea manuscrisului care conține textul evangheliei după Iuda datează, cel mai probabil, în jurul anului 1978, în cursul unor săpături clandestine ce au avut loc pe un deal care domină malul drept al fluviului Nil și orășelul Ambar, din apropiere de Maghagha, în Egiptul de Mijloc, cam la șaizeci de kilometri de actualul oraș Al Minya. Cei care au făcut săpături acolo au descoperit într-un mormânt recent scos la iveală un manuscris redactat pe papirus, la o primă vedere foarte vechi, scris în limba coptă (mai precis în dialectul sahidic).

La încheierea acestui studiu al nostru trebuie să recunoaștem că o serie de scrieri canonice au avut de așteptat un anumit timp pentru a putea fi deosebite de scrierile apocrife, iar criteriile pentru identificarea lor au fost definite treptat în cursul primelor secole.

Marie-Anne VANNIER