Limba indo-europeană este gândită ca o limbă teoretică, este reconstituirea ipotetică a unei limbi dispărute, dar considerată sursă străveche, paleolitică pentru persană, greacă, latină și implicit pentru majoritatea limbilor europene actuale. Limba indo-europeană este urmarea unor cercetări de lingvistică comparată și arheologie culturală făcute in ultimele secole care consemnează și corelează rădăcini comune ale limbilor pentru un imens areal geografic cultural și spiritual. Aceste studii contribuie la definirea unor elemente structurante în raport cu culturile și mentalitățile europene în toată diversitatea lor. Lucrarea lui Émile Benveniste este decisivă pentru înțelegerea preistoriei și istoriei acestor culturi și a stratului profund al europenismului în genere. Instituțiile indoeuropene sânt văzute prin cuvinte și rădăcini comune, prin corelarea tuturor datelor arheologice și culturale semnificative pentru situarea lor.