Printr-un singur vers, Mais ou sont les neiges d'antan?, într-o limbă aproape uitată, franceza medievală, numele lui Villon continuă să trăiască nemuritor.

Francois Villon fost unul dintre cei mai originali și mai influenți poeți europeni din Evul Mediu, aparținând bogatei tradiții franceze a artiștilor haiduci. S-a născut în 1431 și a dus o viață agitată; frencventa lumea răufăcătorilor, dar și rafinatele concursuri de poezie ale nobililor vremii. A murit după 1463 în împrejurări necunoscute. Viața sa scurtă, dar plină de culoare este reflectată în poezia sa. Operele lui Villon, cele doua Testamente, și baladele ce le-au fost adăugate (Balada doamnelor de pe timpuri, Balada spânzuraților, etc.), oferă o imagine viu colorată a vieții din Parisul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, cu străzile, tavernele și închisorile sale. Dar principala valoare a creației lui Villon constă în caracterul ei de autentică și tulburătoare confesiune spirituală, pe fundalul unui puternic sentiment al morții. Prin ce are ea mai profund, această confesiune se adresează omului din toate vremurile.

Scrisul lui Villon a influențat generații de poeți și artiști de avangardă. Arthur Rimbaud și Paul Verlaine au emulat poezia lui Villon, Claude Debussy a pus-o pe muzică, iar Bertolt Brecht a adaptat-o pentru scenă.

Această preţioasă ediţie bilingvă a operei integrale a lui François Villon este realizată de docta profesoară Ionela Manolescu din Canada. Este o lucrare minunată, un doctorat de talent admirat la Sorbona, o transpunere incredibilă a argoului goliard într-o limbă română plastică şi viguroasă de o mare poezie. Traducerea integrală în limba română a fost făcută din vechea limbă franceză şi din jargonul gibelin, cu note, glose şi comentarii, și este însoţită de versiunea modernizată a textului original.