Alexandru Sfârlea vorbește nu ca să se audă, ci ca să se facă auzit. În locul spectacolului de narcisism pe care-l oferă atât de mulți autori contemporani, el ne înfățișează o dramă a celui ce vrea cu adevărat și cu orice preț să comunice. (Alex. Ștefănescu)

* * *

Alexandru Sfârlea este poet până-n vârful unghiilor! El cultivă un lirism dur, de o energie organică, nu odată crispat, convulsionat, așternându-și o mască ce se dovedește a fi chiar propria înfățișare. Ficțiunea concrește convingător cu figura existențială. (Gheorghe Grigurcu)

* * *

Lirica lui Alexandru Sfârlea este vădit alegorică, discursul e provocator și justițiar, autorul condamnând cotidianul trivial și abrutizant. E, fără îndoială, o creație-manifest, în totul originală și virulentă, singulară, în felul ei, în poezia noastră de azi. (Constantin Cubleșan)

* * *

La Alexandru Sfârlea remarcabilă e abilitatea de a construi o enigmă, așa cum alții, în alte vârste, construiau mituri. (Ștefan Borbély)

* * *

Spuneam, cândva, că, pentru mine, poezia este un antidot împotriva unei disperări prost mascate. Am crezut că ea, Poezia, mă poate face imun la toate relele, insanitățile și malversațiunile care atentează asupra spațiului meu securizant. Dar nu mai sunt sigur că este chiar așa. Am ajuns să cred că nu e de ajuns să stau în cetatea mea, aparent inexpugnabilă. Fiindcă Poezia poate fi – dincolo de spațiul intim, ființial – o armă de luptă. Care – încep să cred tot mai mult – nu va intra în grațiile morții (fie ea și aparentă), cu tot tehnicismul și abstractizarea violentă a emoției, pentru că poate fi expresia a ceea ce este mai bun în om, în creator: sensibilitatea în armură de amazoană, care luptă pentru o anume izbândă, a Binelui. Chiar dacă, uneori, aceasta pare o luptă cu... păpădiile. (Alexandru Sfârlea)

* * *

ALEXANDRU SFÂRLEA (22 iunie 1947, satul Cihei, comuna Sânmartin, județul Bihor) a făcut parte din redacția cotidianului județean Crișana (1991-2004, secția Cultură, Învățământ, Tradiții), precum și din redacțiile revistelor culturale UNU, al cincilea anotimp, Cele Trei Crișuri și Caietele Oradiei. Debut absolut în cotidianul Crișana (1968). A publicat versuri, recenzii, eseuri, reportaje, proză, pamflete, epigrame în reviste și ziare precum: Familia, Tribuna, România literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Poesis, Echinox, Poezia, Leviathan, Conta, Euphorion, Flacăra, Discobolul, Orizont, Ramuri, Actualitatea literară, Argeș, UNU, al cincilea anotimp, Zig-zag, Caietele Oradiei, Cele Trei Crișuri, Crișana, Crișana plus, Aurora, Informația de Vest, Zodii în cumpănă, Vest, Hiperboreea, Scânteia ș.a. A publicat următoarele volume: Dezvăluiri, versuri (1989), Către Sing, versuri (1995), Strigătul de siliciu, versuri (1997), Către Sing, scrisorile XVII – XXXVIII (1997), Flame degerate, versuri (2001), Viziunile cu Sing, bilingv, versiune franceză de Constanța Niță (2001), Către Sing, XLIII scrisori (2005), Rac săgetat, versuri (2007), Verde de Oradea, eseuri (2009), Nume și chip, versuri (2013), Imprecizia de a fi intrus, versuri (2013), Ținutul bucuriilor ascunse, sfârlezii (2015), Desprinderea, sfârlezii (2016), Se lucrează la o altă lume, sfârlezii (2017), Strol, roman (2019). Despre cărțile sale au scris: Alex. Ștefănescu, Gheorghe Grigurcu, Ștefan Borbély, Constantin Cubleșan, Ioan Moldovan, Adrian Țion, Ion Simuț, Horea Poenar, Raluca Dună, Pușa Roth, Ani Bradea, Horea Gârbea, Ioan Țepelea, Miron Blaga, Octavian Blaga, Nicolae Brânda, Lucian Scurtu, Mihai Vieru, Dan H. Popescu ș.a.
Alexandru Sfârlea este membru al Uniunii Scriitorilor din România (din anul 2000), Filiala Cluj, fiind prezent în Dicționarul General al Literaturii Române (editat de Academia Română), precum și în mai multe antologii de autor, fiind nominalizat la premiile Filialei Cluj (2015) cu volumul Imprecizia de a fi intrus, laureat al mai multor festivaluri și concursuri literare, iar volumul său Către Sing a fost propus pentru a fi tradus în limbi de circulație internațională în 2011, de către Institutul Cultural Român. A fost prezent și la unele emisiuni literare ale postului național Radio România Cultural (Polemici elementare și Scriitori la microfon: 2010, respectiv 2011, 2014).