Gilles Leroy spune foarte clar că trebuie să citim Alabama Song ca pe un roman, deoarece nu este o biografie a Zeldei Fitzgerald ca personaj istoric. Şi totuşi... Şi totuşi, e greu să citeşti cartea fără să crezi că e vorba de o autobiografie a Zeldei! Această frumuseţe a Sudului, jumătate înger, jumătate demon, foloseşte cuvinte poetice sau vulgare care frapează prin frumuseţe, impertinenţă sau provocare. Gilles Leroy dispare în spatele acestor fraze feminine sensibile, dar şi înverşunate şi psihiatrice! Nebunia eroinei se strecoară în paginile romanului ca în viaţă: întâi încetişor, apoi mai temeinic, din ce în ce mai frecvent. Frazele devin impregnate de acest spirit brutalizat, persecutat şi neînţeles, despre care se spunea că e alienat. Dar cuvintele sunt profunde şi forţa de caracter a Zeldei ieşită din comun. Glorie şi decadenţă, dragoste şi deziluzie, lumină şi nebunie. La umbra marelui scriitor Scott Fitzgerald, tânăra burgheză libertină se ofileşte de-a lungul anilor. Fastul durează doar un timp şi viaţa ei continuă în culise. Lipsa de înţelegere faţă de eroină, iubirea, denigrarea te emoţionează. Iar scriitura virulentă, cu nuanţe de poezie, îşi găseşte uşor drumul spre sufletul nostru. Gilles Leroy ne dezvăluie două personalităţi excepţionale: Scott şi Zelda Fitzgerald, unul dintre cuplurile cele mai invidiate şi cele mai tragice din anii '20. Un cuplu care s-a iubit şi s-a autodistrus. Între realitate şi ficţiune, Alabama song, un roman de o mare sensibilitate, invită cititorul în miezul unei epoci fabuloase, dezvăluindu-i cum se pot îmbina, într-un destin „extra-ordinar“, pasiunea şi nebunia.