Și ultima bătaie a inimii mele frânte.”

Atunci când pictezi o femeie în ritmul alert al pasiunii, o încătușezi inevitabil cu dorințe interzise, iar Rayson Donowan a conștientizat acest lucru încă de când a încercat să o seducă pe tânăra și inabordabilă, Amelia Stown.

„— Ești ca un tatuaj permanent, Ray. Invizibil, însă permanent.”

Dragostea lor reprezintă un blestem al îmbrățișărilor clandestine, dar iubirea nu se cere, ea se oferă, să dăruiește, se imprimă involuntar dezlănțuind aerul dorinței.

„Erau ca două personaje din două cărți diferite

care se întâlniseră la o pauză dintre capitole.”

Antidotul pentru fericirea ta reprezintă acceptarea realității și a vindecării prin iubirea de sine, pentru că trebuie să fii conștiintă că fiecare pas departe de el reprezintă de fapt, un pas înapoi spre tine. Iar Rayson Donowan și Amelia Stown sunt imperfecți, tatuați cu defecte, dar care știu să iubească perfect într-un duet al armoniei absolute.

Drumul înapoi este o lecție despre vindecare, în care El nu are reguli, el face regulile, însă Rayson a învățat prea tardiv să iubească, iar asta l-a distrus.

Amelia și-a învățat propria lecție.

Tu când o înveți pe a ta?

„Nu pierdem niciodată un om. Pierdem o parte din noi.”