Tomografia în coerență optică, cunoscută în literatura medicală și sub denumirea OCT (acronimul expresiei în limba engleză Optical Coherence Tomography), este o tehnică imagistică de înaltă rezoluție, non-invazivă, non-contact, ce oferă informații structurale comparabile cu o biopsie optică.

Aplicabilitatea OCT variază de la artă și arheologie, până la domeniul medical, unde se utilizează în: oftalmologie (pentru diagnosticul bolilor retiniene, topografia capului nervului optic, glaucom, patologia corneei, imagistica unghiului camerian ș.a.), dermatologie (spre exemplu, pentru diagnosticul precoce al cancerelor de piele), boli cardio-vasculare (pentru evidențierea plăcilor aterosclerotice vulnerabile), endoscopie (în gastroenterologie sau ginecologie), sau medicină dentară. Totodată, a devenit disponibilă imagistica funcțională – Doppler OCT sau angiografie OCT, iar în domeniul chirurgical OCT are aplicații în intervenții neurochirurgicale sau artroplastii.

Așa după cum sugerează denumirea tehnicii, OCT furnizează tomograme ale țesutului studiat – secțiuni bidimensionale obținute in vivo (Fig. I.1.1), care ulterior pot compune imagini tridimensionale (Fig. I.1.2). Tehnica este asemănătoare ecografiei, dar în locul ultrasunetelor folosește lumină din domeniul infraroșu apropiat și măsoară lumina reflectată de țesuturile examinate. Explicarea fenomenului de interferometrie în coerență joasă folosit pentru obținerea imaginilor OCT este în afara scopului acestei lucrări.