Scris în urmă cu 15 ani, dar niciodată publicat, acest thriller care s-a dovedit profetic urmărește povestea unor personaje cărora pandemia de gripă le răpește ce aveau mai scump. Londra, epicentrul pandemiei, este un oraș izolat, în care domnesc violența și dezordinea. Nimeni nu mai este în siguranță, iar virusul ucigaș a făcut sute de mii de victime. Serviciile de urgență sunt copleșite. Pe acest fundal, oasele arse ale unui copil ucis sunt descoperite pe un șantier unde muncitorii lucrează febril la construirea unui spital de urgență. Detectivul Jack MacNeil este trimis să investigheze. Cu o carieră distrusă, o căsnicie eșuată și un băiețel ucis de temutul virus, polițistul crede că nu mai are nimic de pierdut. Forțe sinistre îl pândesc din umbră, pregătite să ucidă din nou pentru a împiedica aflarea adevărului. Așadar, cine îl va opri mai întâi pe Jack: virusul sau criminalii?

„Virusul imaginat de May este mai periculos decât Covid-19, iar descrierea pe care autorul o face orașului în carantină, precum și explicațiile pe care le oferă privind răspândirea bolii sunt înspăimântător de asemănătoare cu ce am trăit în perioada aceasta.” OBSERVER

„Timp de șase săptămâni am scris, noapte de noapte, ca sub puterea unei vrăji, Carantina. Cartea n-a fost publicată. Editorii britanici de la acea vreme au considerat că portretul pe care îl făceam Londrei sub asediul inamicului invizibil H5N1 era nerealist și că așa ceva nu se va întâmpla niciodată [...], iar fișierul Carantina a fost expediat într-un folder din Dropbox, unde a și rămas. Până acum. În timp ce scriu aceste rânduri, sunt din nou acasă, în Franța, cu somația de a nu părăsi locuința decât în situații excepționale. Un nou coronavirus, Covid-19, face ravagii în lume, iar societatea, așa cum o știm noi, se dezintegrează rapid. [...] Politicienii sunt nevoiți să țină sub control haosul și panica pe care Covid-19 le răspândește în lume. [...] Așa că acesta mi s-a părut momentul potrivit pentru a deschide dosarul prăfuit din Dropbox și pentru a scoate acel vechi manuscris, cu gândul de a-l împărtăși cu cititorii mei – măcar și pentru a putea înțelege cu toții că lucrurile ar putea fi încă și mai grave.” PETER MAY