Zeina a crescut într-o suburbie din Franța, într-o familie musulmană tradițională. Deși inițial a refuzat cu înverșunare, din cauza presiunilor familiei și a violenței soțului, a ajuns să poarte niqab. Ascunzîndu-și corpul, fața și chiar ochii, a devenit doar o umbră a fetei dinainte, un spectru fără voință, fără demnitate, fără identitate. Teama de lovituri, obsesia dezonoarei și a păcatului o condamnau la tăcere, supunere și izolare de lume. Pînă într-o zi cînd, cu ajutorul unei vecine, își găsește în sfîrșit curajul de a fugi, expunîndu-se astfel celor mai groaznice amenințări. Astăzi, Zeina are un loc de muncă, și-a recăpătat libertatea și se redefinește ca persoană. În ciuda disprețului rudelor ei, a respingerii și a urii, a decis să vorbească despre iadul pe care l-a îndurat și despre lupta pe care a dus-o pentru a se regăsi.