Rudolf Kassner (1873-1959) a debutat în 1900 cu volumul Mistica, Artiștii și Viața; ultima lui carte Dumnezeul-Om și Sufletul Lumii a apărut postum, la un an după moartea sa, în 1960. Cei mai importanți contemporani literari ai săi i-au recunoscut de timpuriu rangul foarte înalt, care ulterior a putut fi doar confirmat, nu și consolidat.

Morala Muzicii apare cu o prezentare diferită în exterior, având două variante pentru copertă – una cu care deschidem seria de autor Analecta Kassneriana, în care dorim să oferim cititorilor câteva din scrierile lui Rudolf Kassner și alta pentru cel de-al treilea titlu din colecția Lógos Spermatikós deja existentă –, dar ambele variante conțin un text identic în interior. Această carte, în traducerea lui Mihnea Moroianu, este un eseu eclectic, un adevărat deliciu pentru iubitorii genului.

„Toate Alegoriile vorbesc în taină sau deschis despre Noroc, și tot astfel despre Noroc vorbesc oamenii ca trăitori într-o lume mărginită, în cea obișnuită. Și e remarcabil cât de mediocră e lumea oamenilor care iau în calcul Norocul, și cum lucrurile-și pierd în ea Chipul sfânt și Destinul."