Constat ca tac... nu ma aud nici cum. Simt un strigat, e acolo, dar el nu vrea sa vorbeasca. Asa ca stau in tacere. E prima data cand nici macar cartile nu sunt alaturi de mine. Nu vreau sa citesc sufletul altcuiva. Pentru ca acum eu am nevoie de gandurile mele. De obicei vorbesc mult cu mine, in mine. Dar acum tac. Credeam ca am nevoie de mare ca sa strig, credeam ca am nevoie de munte ca sa pot scrie, dar masa mea mica din colt e suficienta si accepta bine tacerea mea. Voiam ca prefata sa fie scrisa de o persoana importanta, dar e prima data cand accept ca acea persoana importanta din viata mea sunt eu. Lucrarea de fata este rodul muncii, e adevarat, dar asa cum portocalii au flori si fructe in acelasi timp, la fel gandul meu abia incepe prin aceasta lucrare. Este inceputul vocii mele, continuarea fricii mele, este gasirea unei puteri nebanuite de a zamisli.

Cer iertare ca a cerut un sacrificiu mare... dar puterea de a da viata a fost in fata mea, a iubirii mele. Dar, ca orice dar al universului, nici unul din noi nu are voie sa se ignore pe sine, cu putinte si neputinte. Asa ca zamislirea lucrarii o consider ca ajutor de a ne lumina pe noi si de a creste.

Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira pentru atingerea legendei personale. Eu am visat sa fiu cercetator... sa descopar lucruri noi.

Lucrarea de fata este o incercare de a descoperi ce este in mintea si in sufletul unui inginer, cum povestesc ei, ce isi doresc ei, ce valori au. Toate acestea sunt folosite pentru a construi un loc de munca agreabil, care sa ii faca sa se simta bine si sa lucreze cu spor.

Asa ca... inceputul meu as vrea sa fie cu lucrarea de fata. As vrea sa pot de acum inainte, as vrea sa zbor, dar cel mai mult as vrea sa am curaj si universul sa se aseze in liniste si sa ma lase putin sa ma joc...

In primul rand, adresez multumiri celui care mi-a fost indrumator, domnului Prof. Univ. Dr. Ing. Lucian – Ionel Cioca, pentru ca a avut incredere in mine, pentru ca mi-a creat contextul de a fi libera in gandire si manifestare. Va multumesc, domnule profesor, pentru ca ati facut posibil un vis, care m-a crescut si mi-a dat aripi sa zbor.

Le adresez multumiri pentru calitatea si pertinenta observatiilor, pentru indrumarile stiintifice riguroase, domnului Prof. Univ. Dr. Ing. Claudiu Kifor, domnului Prof. Univ. Dr. Ing. Dan Dumitrascu si domnului Conf. Univ. Dr. Marius Milcu.

Le multumesc si ii imbratisez pe cei trei iubiti ai mei, Iulian, Maximilian si Sever, in ordinea in care mi-au fost daruiti, pentru faptul ca sunt intelepti si ca sunt parte din Echilibrul Nash personal.

Multumesc organizatiei sibiene care a facilitat realizarea experimentului si a sustinut toate demersurile de cercetare. Multumesc tuturor persoanelor care au participat la studiile realizate in cadrul lucrarii, pentru colaborarea, implicarea si gandul bun de a concretiza experienta intelectuala si didactica.

Autoarea