Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958, în Vărai, Maramureș. Printre cărţile publicate: ieudul fără ieşire, Editura Cartea Românească (CR), 1994, Premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor din România (USR) și din Republica Moldova; porcec, CR, 1996; pantelimon 113 bis, CR, 1999, Premiul Academiei Române, Premiul USR, Premiul pentru Poezie al Orașului București; petrecere de pietoni, Editura Paralela 45, 2003, Premiul USR; unelte de dormit, CR, 2011, Premiul „Cartea de Poezie a Anului 2011”, oferit de Fundaţia Naţională pentru Ştiință și Artă din București ; Premiul Radio România Cultural ; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din București; 1983. marş/2013. xanax, Editura Charmides, 2013; arta fricii, Editura Charmides, 2016, Premiul „Scriitorul lunii iulie 2016” al USR – filiala Iași. A fost laureatul primei ediţii (2009) a Premiilor Niram Art de la Madrid. Radiodifuziunea Suedeză l-a desemnat Poetul Lunii August 2010. Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova i- a acordat , în 2012, Premiul „Primăvara Europeană a Poeţilor”. În 2016, la Veneția , Italia, i s-a decernat Premiul Ciampi Valigie Rosse, pentru volumul Un giorno ci svegliamo vivi. În octombrie 2019, a câștigat Marele Premiu „Cununa de Lauri” de la Alicante (Spania), la ediția a noua a Turnirului de Poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din România.

lumina s-a-mplântat în sol până la douăzeci de

centimetri adâncime.

ca s-o îndepărteze de acolo, vor trebui să aducă plugurile.

vor nimeri și peste mușuroiul din care veghez

asupra unor lucruri mai adânci –

muzica dată la maximum, geamurile închise,

țăranii morți în microbuz.

niște brazde fulgerate se vor întoarce atunci afară

bărboase și pline de brumă,

ca pentru a recrea seminția

unor barbari ce ară pe dedesubt,

sumbri și cu ochii plini de lacrimi –

muzica dată la maximum, geamurile închise,

țăranii morți în microbuz.