"Noul volum de poezie, Lampioane de cuvinte, semnat de Nicole Vasilcovschi este expresia unei sensibilități existențiale grave. Autoarea scrie despre viață pur și simplu, pe care o privește de multe ori ca pe un spațiu claustral, un teritoriu al închiderii în aparență deschis. Practic, Nicole Vasilcovschi își construiește estetica volumului de versuri într-o permanentă dinamică a închiderii-deschiderii. Și poate că bine face întrucât poezia nu trebuie să fie explicită. Poezia, în mod normal, doar sugerează.
Mai mult, încă din primele poeme ale cărții observăm cum autoarea pune într-o anumită lumină corporalitatea, indicând discret ce înseamnă faptul de a fi în lume, substanța omului arătându-ne că e existența însăși. De reținut că poeta situează în centrul existenței cuvântul.
Evident, anumite biografeme alimentează poemele. În multe dintre textele volumului, autoarea face trimiteri directe la țara unde trăiește: China. Nu întâmplător nisipul despre care vorbește într-un poem provine din Delta Shandong. Într-un al poem scrie despre bucuria din Delta Fluviului Galben. Și exemplele pot continua."

Alexandru Ovidiu Vintilă,
membru al Uniunii Scriitorilor din România