Tsukiko are treizeci şi opt de ani, lucrează într-un birou şi trăieşte singură. Îi place să meargă la bar şi să bea sake. Într-o zi se întîlneşte întîmplător cu un fost profesor de liceu, un venerabil dascăl de literatură căruia, pentru că nu-şi aduce aminte cum îl cheamă, îi spune „sensei”. Acesta este cu treizeci de ani mai în vîrstă, pensionar şi văduv. Legătura lor – căreia Hiromi Kawakami îi dă ritmul lent al trecerii anotimpurilor – se conturează discret, iar sensei şi fosta lui elevă se întîlnesc tot mai des, se bucură împreună de mîncare şi de sake, depind tot mai mult unul de celălalt. Pe măsură ce prietenia lor se adînceşte, lui Tsukiko îi trece prin cap că mîngîierea pe care o găseşte în compania lui sensei ar putea fi ceva mai mult decît amiciţia ce i-a apropiat.