– Așa e, n‑am făcut nimic toată viața mea. Am fost crescut în puf și nu mi s‑a dat voie să ridic un deget! Acum, la douăzeci și opt de ani, vârstă la care majoritatea tinerilor au întors lumea cu susul în jos, iar alții au schimbat cursul istoriei, eu am învățat să iubesc. Din cauza ta am sărit de nenumărate ori zidurile palatului. Puteam să‑mi rup gâtul, căci sunt nepriceput, dar nu mi‑a păsat nicio secundă! Tu m‑ai pus să car găleți cu apă până ieșea sufletul din mine, fără să‑ți pese că sunt nobil! M‑ai maltratat, ai râs cu mine ca o nebună, m‑ai tratat ca pe un egal! Acum, și‑n compania ta, încep să trăiesc cu adevărat! Asta‑i cea mai mare realizare a mea! Te iubesc, nebuno!