Profesorul Iosif Covaci aduce în memoria cotidiană oameni, locuri, fapte şi evenimente pe care le-a trăit şi la care a participat cu toată fiinţa.

Fire cumpătată şi caracter disciplinat în arta scrisului şi în viaţa zilnică, autorul zugrăveşte cu temei o lume pestriţă ca interese şi profesii, dar coagulată într-un spaţiu în care mirajul şi sclipirea metalului galben a stârnit totdeauna năvalnice convergenţe …dar şi convulsii şi drame dintre cele mai eclatante. Valea Borcutului ni se prezintă în complexitatea ei fizică şi socio-umană, cu particularităţi ale cadrului natural, completate în chip logic cu edificiul factorului antropic, „pus în mişcare” prin specificul demografic, adevărat „melting pot”, în care românii, ungurii, evreii şi ţiganii s-au contopit întru interese de viaţă şi de trai, fiecare cu năravul şi zestrea culturală a naţiei lui. Autorul descrie cu vie emoţie dramele prin care a trecut populaţia locului pe durata celei de-a doua conflagraţii mondiale şi evenimente la care a fost părtaş, de o plasticitate redacţional care-i conferă cărţii un apetit de lectură molipsitor. Cartea este o restituţie emoţionantă, dar şi necesară, dată de către autor locurilor şi oamenilor din mediul în care s-a născut, a trăit şi s-a format profesional, până la forma consacrării depline prin doctorantura.

Aduc autorului modestele mele elogii pentru strădania scrierii „epopeii” Văii Borcutului, şi îl salut colegial cu acea de-a noastră cutuma ” Servus Ioşca”!