Aș fi lenevit pe un balansoar cu un pahar în mână, privind spre mare și spre ea, până se întuneca sau până mă îmbătam și nu mai vedeam nici aleea spre casă. Iar invitații ar fi plecat fără să fie conduși de gazdă și fără mulțumirile și platitudinile de rigoare la plecare. Interesantă a doua opțiune, pentru că ar fi enervat-o serios, iar câteva zile nu mi-ar fi vorbit.

Nu știu de ce îmi place să o enervez. Poate pentru că sunt încă departe de momentul maturizării sau pentru că e și mai frumoasă și mai inabordabilă când e nervoasă. Altfel, eu sunt politicos, educat, rezervat, chiar conservator, ca orice englez de familie bună. Și, evident, modest.