Daca ai tinut Dumnezeiasca Evanghelie in mana, ca preot, la un moment dat simti o oarecare dorire, o nostalgie sa o iei din nou in maini, astepti sa iesi din nou cu Sfanta Evanghelie, inaltata spre popor sau sa iti sprijini fruntea pe ea.

La fel se intampla cu Sfanta Cruce. Simti nevoia sa o atingi, sa o saruti cu simtamantul ca primesti ceva, ca ti se impartaseste prin ea ceva sfintitor, dumnezeiesc, datator de putere, datator de bine.

Toate acestea demonstreaza cu prisosinta ca dinspre Dumnezeu vine o putere care este dincolo de lucrurile sfinte, dincolo de lumesc, dincolo de omenesc, dincolo de ceea ce se perimeaza usor, ne blazeaza sau ne plictiseste.

- DIALOG DESPRE CRUCE (Crucea ca pilda de urmat, ca lectie; Crucea fiecaruia; Crucea preotului; Crucea neamului; Masura cinstirii sau a necinstirii Crucii; etc.)

- EVANGHELIA CRUCII (Crucea ca solutie, ca sens; Ciocnirea intre perspectiva Dumnezeiasca si cea omeneasca; etc.)

- BUCURIA CRUCII (Bucuria Crucii Domnului; Crucea omului; Existenta ca ardere de sine; etc.)

- CUVANTUL CRUCII (Ispita coborarii de pe Cruce; Lepadarea de sine; Suprizele judecatii lui Dumnezeu; etc.)

- VESTEA CEA BUNA A RASTIGNIRII (Erminia Crucii la Parintii Niptici; Il rastignim pe Hristos in noi; etc.)