Lucrarea se remarcă printr-o analiză amănunțită a conceptelor abordate, extensivă, dar și critică a literaturii de specialitate și a jurisprudenței naționale.

Autorii tratează distinct cele patru sancțiuni procesuale penale: sancțiunea inadmisibilității, sancțiunea decăderii, sancțiunea excluderii probelor nelegal sau neloial administrate şi sancțiunea nulităţii, dedicând capitolul final sancțiunilor imperfecte.

De asemenea, în lucrare sunt abordate și aspecte extrem de interesante de drept comparat cu privire la tematica abordată, rezultând astfel un instrument extrem de util practicienilor, dar și celor care doresc să aprofundeze problematica sancțiunilor procesuale penale.

Prof. univ. dr. Nicolae Volonciu despre lucrare: Este de notorietate pentru întreaga lume intelectuală că modernitatea științei juridice și a reglementării sale prin norme corespunzătoare pornește de la începuturile secolului XIX, prin apariția codificării napoleoniene. Pentru cei care au uitat datele exacte și ordinea în care au apărut aceste legi, precizez că în 1804 este cazul Codului civil, urmat de Codul de procedură penală în 1808, Codul penal în 1810 și Codul de procedură civilă în 1812.

Mai important pentru noi decât precizările de mai sus, este însă faptul că asemenea legislații s-au extins, relativ repede ulterior, în toată Europa. Este un mare merit al dreptului românesc, că încă de la începutul celei de a doua jumătăți de secol XIX, domnitorul Cuza a înzestrat noul stat care nu avea încă independență, cu cele patru coduri sus-menționate.

Trecând la lucrarea propriu-zisă, ea are o titulatură care înglobează sub denumire foarte generală instituții numeroase. Avem de-a face cu o lucrare intitulată „Sancțiunile procesuale penale”, care din capul locului restrâng cercetarea științifică numai la aspectele penale. Este adevărat că activitatea judiciară penală și civilă au formule diferite. Este suficient însă să pomenim că procesul civil nu cunoaște decât activitate de judecată și îi lipsește cu desăvârșire ceea ce în procesul penal se realizează într-o urmărire penală.

De la cititori nu-mi rămâne decât să-mi iau rămas bun și să recomand cu încredere cartea în vederea unei lecturi folositoare.

Prof. univ. dr. Mihai Adrian Hotca despre lucrare: „Autorii prezentei monografii vădesc atât cunoașterea aprofundată a tuturor aspectelor pe care le presupune subiectul tratat, cât și curajul profesional de a schimba paradigmele clasice ale dreptului procesual penal. Astfel, în lucrare, cei care o vor lectura vor descoperi multe idei interesante, spre exemplu, cele privind standardul de probațiune a vătămării suficiente pentru antrenarea sancțiunii nulității relative sau cele privind nulitățile absolute virtuale, căci autorii acesteia s-au străduit și au reușit să ofere o monografie originală, consistentă din punct de vedere științific și un stil care te îmbie la citit.

În plus, în carte, anumite sancțiuni procesuale, precum inexistența, prematuritatea sau neregularitatea rechizitoriului sunt denumite sancțiuni imperfecte, invocându-se un argument cu mare greutate, respectiv că aceste sancțiuni procesuale își pot găsi aplicabilitatea sau realiza efectul numai prin mijlocirea unor sancțiuni procesuale veritabile (autonome)”.

Din cuprins:

• Principiul legalității. Fundament al sancțiunilor procesuale penale
• Actele procesuale și actele procedurale
• Sancțiunile în dreptul procesual penal. Prezentare generală
• Sancțiunea inadmisibilității
• Sancțiunea decăderii
• Sancțiunea excluderii probelor nelegal sau neloial administrate
• Sancțiunea nulității
• Sancțiuni imperfecte

Puncte forte:

• reprezintă un instrument util atât studenților, cât și specialiștilor din domeniul juridic
• viziune complexă asupra problematicii sancțiunilor procesuale penale
• analiză detaliată a reglementărilor juridice în domeniu
• corelații legislative, ample referințe doctrinare și jurisprudențiale
• abordare accesibilă și riguros structurată