Am pornit în realizarea acestei cărți din dorința de a face accesibilă o parte din textele de spectacol care s-au născut în ultimii ani la Reactor de creație și experiment. Inițial am plănuit o antologie – la Reactor s-au produs peste 30 de spectacole, majoritatea pe texte noi și originale – însă ne-am oprit pentru început la Miracolul de la Cluj și M.I.S.A.PĂRUT, două dintre producțiile mai recente. Ambele au fost generate în cadrul comun al proiectului Exerciții de democrație. Investigarea istoriei recente și au la bază o documentare riguroasă a subiectelor pe care le tratează. Textele, mai mult decât a fi un simplu suport de spectacol, sunt texte dramatice de sine stătătoare ce pot fi lecturate independent.
Miracolul de la Cluj desface mecanismele jocului Caritas care, la începutul anilor ’90 a păgubit milioane de oameni, iar M.I.S.A.PĂRUT urmărește reacțiile violente ale societății față de MISA și membrii săi, amplificate, în anii 2000, de o mass-media în căutare de senzațional.
Pentru aceste producții, procesele de cercetare și documentare au constituit o parte esențială la care au contribuit toți artiștii implicați. Am făcut, deci, o serie de interviuri cu dramaturgele, regizorii, actrițele și actorii celor două spectacole, prin care am căutat să înțeleg cum se poate aborda documentarea unui caz, a unui fenomen sau a unei povești, cum se digeră informația strânsă, cum se transformă în material de spectacol și ce poate să aducă un spectacol de teatru documentar la nivel de lămurire sau înțelegere asupra istoriei recente.
În completarea acestora, o contextualizare, o privire de ansamblu a fost necesară. Textul lui Ovidiu Țichindeleanu creionează fundalul social, politic și economic al anilor ’90 – amestecul de instabilitate, confuzie, entuziasm și speranță care a făcut posibilă apariția jocului piramidal Caritas; Gabriel Andreescu urmărește o succintă evoluție a Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut și a abuzurilor asupra membrilor MISA; textul Mirunei Runcan încheie această carte cu o perspectivă de receptare a celor două spectacole.
Sper ca acestui volum să-i urmeze și altele care aduc în față dramaturgia românească recentă și practicile de lucru ale artiștilor care prelucrează subiecte social-politice contemporane în spectacolele lor.