Unul dintre cei mai erudiți și mai subtili teologi creștini din perioada preniceeană, Clement Alexandrinul este cunoscut cu precădere pentru operele sale Protrepticul, Pedagogul și Stromatele.
Aceste trei opere ar putea reprezenta în același timp trei stadii ale urcușului spre desăvârșire: în primul, Cuvântul este catehetic; în cel de-al doilea, El este moral; pe când în cel de-al treilea, El este Învățător și introduce sufletul astfel chemat și curățit în tainele gnozei. Din acest punct de vedere, o dezbatere încă subzistă cu privire la statutul Stromatelor. Le-a conceput Clement ca aparținând stadiului etic, sau celui gnostic? Sunt ele ultimul cuvânt al marelui alexandrin, sau penultimul? În primul caz, fragmentele rămase în manuscrise după Stromata a VII -a (așa-numita Stromată a opta, Extrase din Theodot, Selecții profetice, Hipotipozele și alte câteva fragmente din opere pierdute) nu sunt importante decât pentru confirmarea unor aspecte din operele deja menționate; în cel de-al doilea caz, primele șapte Stromate ar aparține tot stadiului moral, dar superior, al urcușului spiritual, pe când fragmentele ar fi rămășite ale unor opere reflectând ultimul stadiu, cel gnostic.
În acest din urmă caz, fragmentele menționate dobândesc o importanță aparte.
„Ultimul Clement” a devenit astfel tot mai prezent în studiile din ultimii ani, iar rămășițele menționate fac obiectul unor analize tot mai atent documentate. Însă, dacă Stromata a opta și Selecțiile profetice au constituit obiectul unor studii de specialitate și al unor ediții critice, Extrasele din Theodot au beneficiat de atenție doar în măsura în care expun doctrina gnosticilor valentinieni, fără a mai face însă recent obiectul unor analize cuprinzătoare. De aceea, în prima parte a acestui volum, ne propunem să suplinim această lacună și oferim o traducere nouă a Extraselor din Theodot, însoțită
de numeroase note critice, care să decripteze mesajul acestora și să le contureze importanța.
Extrasele (cu titlul complet: Extrase din lucrările lui Theodot și din învățătura numită „orientală” în timpul lui Valentin) se prezintă sub forma unor note de lectură făcute de Clement, în care sunt expuse aspecte ale doctrinei valentiniene, dar sunt inserate și considerații, de cele mai multe ori critice, ale autorului alexandrin la adresa valentinienilor. Această operă fragmentară este importantă din cel puțin două motive: tocmai aspectul ei fragmentar, de culegere de note neșlefuite făcute la o primă lectură, o face extrem de prețioasă pentru reconstrucția aspectelor gnozei valentiniene, unul dintre cei mai redutabili adversari ai ortodoxiei creștine, care se afla în curs de precizare în secolele II -III d.Hr.; în același timp, observațiile personale ale lui Clement aruncă de multe ori o lumină neașteptată asupra creuzetului doctrinar în care au dobândit formă concepțiile teologice ale scriitorului alexandrin. Astfel, Extrasele constituie o mărturie esențială atât pentru istoria gnozei, cât și
pentru istoria doctrinei și sunt în același timp un indiciu prețios pentru dezlegarea sensului anumitor pasaje din opera șlefuită a lui Clement.

Extrasele ne oferă totodată un acces aproape singular în atelierul de lucru al unui teolog din perioada creștinismului preniceean, dându-ne posibilitatea de a observa, de exemplu, printre primele încercări conceptuale de a distinge între natură și ipostas în sânul Dumnezeirii și de a fundamenta crearea lumii pe existența lui Dumnezeu ca Treime de Ipostasuri. Limbajul lui Clement este de multe ori în Extrase aproximativ și tatonant, motiv pentru care alegerile
conceptuale pe care autorul alexandrin le face pentru a ilustra taina existenței lui Dumnezeu sau a întrupării Mântuitorului pot părea uneori ciudate și prolixe pentru o conștiință teologică ce a integrat precizările doctrinare ale sinoadelor ecumenice care vor urma. Cu toate acestea, ele reprezintă căutările de clarificare ale începuturilor teologiei creștine, fără de care dezvoltările ulterioare nu ar fi avut în niciun caz aceeași limpezime. În același timp, în Extrase îl vedem pe Clement depunând un mare efort pentru a înțelege poziția adversarilor doctrinari. Autenticitatea demersului marelui alexandrin constă tocmai în faptul că acesta a integrat în discursul său teologic ceea ce a considerat fecund în demersul conceptual al valentinienilor, acordându-i totodată un sens ortodox, după îndemnul Apostolului Pavel de a le încerca pe toate, dar de a păstra ce este bine (1 Tesaloniceni 5, 21). Astfel, așa cum a făcut cu filosofia greacă și, în general, cu întreaga cunoaștere pe care epoca i-a pus-o la dispoziție, anume de a culege ceea ce poate fi folositor pentru urcușul spiritual al creștinilor, tot astfel autorul alexandrin a intrat într-o dezbatere pozitivă cu gnoza valentiniană, din care a respins ceea ce era în conflict fățiș cu doctrina creștină, dar din care a preluat concepte pe care le-a considerat fertile în vederea conturării viziunii creștine.
Pentru a completa demersul expozitiv și critic întreprins de Clement în Extrase, în cea de-a doua parte a volumului, am oferit o traducere a tuturor fragmentelor lui Valentin, fondatorul gnozei valentiniene, și despre valentinieni care pot fi găsite în Stromate.
Fragmentele sunt însoțite de remarcile critice ale lui Clement din contextul în care acesta le citează, pentru a dispune astfel de un tablou complet al modului în care teologul alexandrin s-a raportat la gnoza valentiniană. Traducerea fragmentelor și a observațiilor critice ale lui Clement este însoțită de comentarii ample, care să le explice importanța și sensul. Cititorul român interesat atât de istoria gnozei, cât și de istoria doctrinei dispune astfel de un diptic inedit, format din Extrasele din Theodot și din fragmentele comentate mai ales ale lui Valentin, diptic al cărui sens ne-am străduit să-l decriptăm prin bogatele trimiteri făcute atât la literatura creștină de dinaintea lui Clement și din timpul lui, cât și la literatura gnostică de care dispunem acum, mai ales după descoperirea bibliotecii gnostice de la Nag Hammadi, în Egipt.
Acest volum se dorește a fi atât o completare la un proiect mai amplu, acela al traducerii inedite în limba română a operei Sfântului Irineu de Lyon, Împotriva ereziilor, din care au apărut deja trei volume, cât și o bază pusă pentru un viitor volum, mai dezvoltat, care să cuprindă ceea ce am numit mai sus „ultimul Clement”, anume: așa-numita Stromată a opta, Extrasele din Theodot, Selecțiile profetice și fragmentele din Hipotipoze și din alte scrieri pierdute ale autorului creștin.
Editura Basilica