Cornel Simighian s-a născut în 15 ianuarie 1959, în Pitești, Argeș, dintr-o mamă munteancă și un tată moldovean, trăitor în Dobrogea, Piatra Neamț, Comănești și Iași. Absolvent al studiilor liceale ale Colegiului Național “Petru Rareș” din Piatra Neamț în anul 1978, și ale cursurilor Facultății de inginerie geologică și geofizică, specialitatea geochimie, din cadrul Universității “Al I Cuza” din Iași, în anul 1984. Inginer geolog în cercetare, prospecțiune și explorare, până în anul 1990. Debut în presă în 1990 la cotidianul “24 ORE” din Iași, ca redactor, șef Departament economic, publicist comentator, analist economic și politic, editoralist, redactor șef. Din 1992 jurnalist profesionist, membru al UZPR. Din 1995, redactor șef al cotidianului “Independentul” din Iași. Colaborator la săptămânalele economice “Financiarul” și “Iașiinvest”, la posturi locale de radio și televiziune. Director executiv al Agenției “ProRom” Iași, de consulting politic și marketing electoral, redactor șef al săptămânalului politic “Mesagerul” de Iași, până în 2001. Purtător de cuvânt al Prefectului județului Iași, 2000- 2004, consilier parlamentar, până în 2004, 2009 și 2012. Director PR, “Asociaţia Oamenilor de Afaceri” Iaşi 2003. Redactor șef al cotidianului “Flacăra Iașului”, până în anul 2013. Redactor șef al săptămânalului “Nova Apollonia” și al postului de televiziune “Apollonia TV”, până în anul 2019.

Ce m-a atras de la bun început la scrisul lui Cornel Simighian a fost calitatea analizei, logica impecabilă a argumentării și o stilistică de genul „gradul zero al scriiturii”. Autorul nu a căutat niciodată figurile de stil, dar cînd i-au căzut bine nu le-a evitat, a uzat de ironie și umor cu măsură, dar cu mare folos pentru calitatea de ansamblu a textului. Da, Cornel Simighian este un editorialist dar, ca să spun așa, unul născut, nu făcut dintr-un scriitor în schimbare de destin sau un politolog care vrea să se adreseze și poporului. Din acest motiv, cred că această culegere de articole reușește să croiască o excelentă cronică a Iașului cultural, social, educativ pe durata celor trei ani. Mai puțin politic decît în alte perioade ale activității jurnalistului, dar nu e o pierdere, la cum a ajuns politica la noi, îi ieșea un articol de pamflete – pe care le-aș fi citit, consider valabil genul ! – nu unul de analiză, cu tot ce înseamnă aceasta – radiografie, diagnostic, prognoză. Și o analiză efectuată de unul din cei mai probi, mai onești din această parte a țării. Puteam să nu fiu, uneori, de acord cu unele din ipotezele sau concluziile sale, dar mereu am știut că sînt chiar ale lui, nu făceau parte din agenda altora. Liviu Antonesei