Opera lui Florentinus s-a conservat în principal în Digestele lui Iustinian, monument juridic fundamental pentru mare parte a umanităţii.

Florentinus a fost un jurist roman clasic, care şi-a scris opera probabil în Epoca Severilor. Cu multă claritate şi precizie, acest autor a lăsat urmașilor, printre alte definiţii, şi pe aceea a libertăţii.

Definiţia libertăţii a lui Florentinus, în forma în care s-a păstrat, ridică mai multe probleme legate de interpolarea, caracterul juridic şi limitele acesteia.

După ce unii autori au încercat reelaborarea textului clasic, o parte a doctrinei afirmă că textul definiţiei este interpolat, în timp ce o alta susţine contrariul.

Autorii care afirmă că definiţia nu este juridică o consideră filosofică pentru varii motive, în timp ce aceia care afirmă că definiţia libertăţii a lui Florentinus este juridică fie o încadrează în dreptul natural considerat ca având caracter juridic, fie indică anumite cuvinte sau expresii din textul definiţiei ca fiind juridice.

Există apoi o discuţie despre limitele libertăţii, şi anume dacă aceasta are sau nu unele limite în definiţia lui Florentinus. Traducerile au un rol fundamental în acest sens. Aceste limite ale libertăţii, supuse discuţiei, sunt vis (forţa) şi ius (dreptul).