,,Iar pe când soarele‑i sus,
Pe când șoimul sta ascuns,
Pe când umbra e scăzută
Și se face nevăzută,
Ghiță popa se oprea
Și pe rând el poposea
În mijlocul codrului,
Unde‑i larg voinicului.
În poiana înflorită
Cu frunzar acoperită,
Unde iarba se-mpletește
Și în vârf se-ngălbenește.
Vidra masa că-ntindea
Și la masă că ședea
Cu Ghiță alăturea.
Ei prânzea și veselea,
De nimeni grijă n‑avea.
Dar păcatul mi‑i păzea.“
Panait MACRI