Du-te cu el / Pars avec lui de Agnès Ledig este un audiobook în egală măsură despre dragoste, despre viață, dar și despre moarte. Dar este în primul rând un audiobook despre dragoste și cum ar trebui să fie ea, dar și despre ce nu ar trebui să permitem niciodată să ni se întâmple în numele iubirii.

Autoarea Agnès Ledig (n. 1972) originară din Strasbourg (Franța) a devenit scriitoare după ce viața i-a dat o lovitură grea. După moartea fiului ei, care a suferit de leucemie, medicii au sfătuit-o să împărtășească cu semenii suferința prin care a trecut, ca o formă de terapie pentru a-și vindeca propriile răni. Sfatul lor s-a dovedit a fi de bun augur întrucât autoarea a cunoscut un succes enorm la public încă de la primul ei roman, „Marie d’en haut” (2011) care a primit premiul cititoarelor revistei Femme Actuelle. Următoarele ei romane: Chiar înainte de fericire (2013, apărut în limba română la editura ACT și Politon) Pars avec lui / Du-te cu el (2014) și On regrettera plus tard (2016) au devenit rapid bestselleruri.

Agnès Ledig a absolvit facultatea de medicină din Strasbourg, devenind moașă. Așadar, faptul că o parte din romanele sale descriu la un moment dat atmosfera din spitale nu este deloc întâmplător.

Audiobookul de față ne introduce în atmosfera unui spital, mai exact, în aparenta liniște specifică secției de reanimare. Aici vom cunoaște majoritatea personajelor acestui audiobookului care atinge o multitudine de teme, dincolo de tema principală care este dragostea. Este vorba mai exact despre: fragilitatea vieții, forța de a merge mai departe chiar și când împrejurările ne sunt total potrivnice, ciudatele locuri pe care și le alege iubirea pentru a se înfiripa, adolescența și problemele ei, relațiile nesănătoase de cuplu, senectutea și fețele ei neașteptate, alegerile grele în fața cărora ne pune viața atât de des și, mai ales, este vorba despre respectul față de noi înșine care trebuie să primeze în toate relațiile noastre și în tot ceea ce întreprindem la un moment dat. Toate aceste teme vor fi atinse prin intermediul a trei povești de dragoste diferite care se țes pe parcursul acestui audiobook seducător.

Eroina audiobookului este Juliette Toledano, infirmieră la reanimare într-un spital din Strasbourg în vârstă de 36 de ani, care își împarte timpul între munca ei solicitantă care îi oferă însă o mulțime de satisfacții, iubitul ei bancher, director de agenție, care câștigă foarte bine și împreună cu care locuiește într-un apartament frumos, tratamentele dificile de reproducere asistată în urma cărora speră să aibă copilul pe care și-l dorește foarte mult, și bunica ei Malou, de 84 de ani, care locuiește „La ciocârlii” - un azil de bătrâni. Faptul că se complace într-o relație nefericită o va costa scump și o va face la un moment dat să afirme:

„Mi-am negat libertatea de a fi. Dar simt cum începe să revină. O simt crescând în mine cu forța unui val puternic, eu, care făceam pluta pe apa vieții mele, ca să nu mă scufund. Un val mare, care m-a răsturnat, m-a zgâlțâit, m-a izbit de stâncă, aș fi putut muri, dar, fiindcă sunt încă în viață, o să înot până la plajă și o să scap de rechin. Mirosul de sânge l-a incitat. Mirosul vulnerabilității mele e cel care îl incită de ani buni.”

Cu Romeo Fourcade (25 de ani) pompier profesionist, sergent-șef al unui autovehicul EPA (autoscară mecanică), facem cunoștință în timpul unei misiuni de salvare în care este implicat. Încercarea de a salva un copil dintr-un apartament în flăcări aflat la etajul opt al unui imobil, se va solda însă cu căderea lui în gol. Căderea îi va fi atenuată de niște copaci, așa se face că ajunge în viață la reanimare. Acolo, va da o luptă grea între viață și moarte, luptă care îi va fi îndulcită de prezența unei infirmiere care îl atrage prin blândețe, dar și prin fermitate deopotrivă. Numele ei este... Juliette. Juliette îi va afla trista poveste de viață:

„Mama e o femeie slabă și fragilă. A apucat-o pe căi greșite la sfârșitul adolescenței și s-a cufundat violent în tot felul de adicții, tutun, droguri și alcool. Iubitul ei din acea perioadă era unul dintre drogații din cartier. Desigur, a rămas însărcinată. Era de așteptat. Totuși, a reușit să aibă grijă de mine, după ce a fost internată la dezintoxicare, apoi supravegheată de o asociație specializată în dependenți. A început să se ducă la vale când a plecat tata. Eu aveam zece ani. A intrat din nou în situațiile de care asociația reușise s-o țină departe. Alt iubit, alt drog, alcool de data asta. S-a născut Vanessa. Atunci când tatăl ei era puțin mai treaz, viața noastră era aproape normală, chiar dacă mama era în continuare fragilă și mereu dependentă. Mi se întâmpla să încerc timp de mai multe minute să o trezesc atunci când eram neliniștit din cauză că n-o mai văzusem mișcându-se de prea multă vreme. Te marchează, când ești copil, să treci prin așa ceva. Am învățat repede să mă descurc singur, să mă duc la școală, să fac cumpărături când mă întorc acasă, să fac cât de cât mâncare.”