Traducere din neerlandeză de Doina Ioanid și Jan H. Mysjkin. Traducerea acestei cărți a fost subvenționată de Fundația Neerlandeză pentru Literatură (Nederlands Letterenfonds).

„Menno Wigman nu este doar cel mai interesant dintre tinerii poeţi neerlandezi de azi, el pare să vorbească pentru toată generaţia sa”, scria Rob Schouten în 2002, imediat după festivalul Poetry International de la Rotterdam. „Cu o subtilitate și o eficacitate remarcabile, el excelează în a traduce impresiile personale și ale unei actualităţi imediate în termeni și imagini care capătă un caracter universal și atemporal. Acest rocker punk este pe cale să devină un clasic.” Criticul a mers drept la ţintă: azi, Menno Wigman a devenit un clasic.

Scrisul său vine în trena romantismului întunecat, aduce o undă din epoca poeţilor blestemaţi și poezia fín de siècle. Totuși, veșmintele extravagante de dandy nu par a fi decât deghizarea unui om care a trăit cu siguranţă în prezent. Poezia lui Menno Wigman este complexă, cu o puternică tușă personală, gravitează în jurul marilor teme cu o expresivitate inconfundabilă. În ea regăsim melancolia înnăscută, pe care nu reușește să și-o explice sau s-o alunge, neliniștea în faţa sinelui și a lumii, singurătatea cultivată, plictiseala existenţială. Dacă moartea este un laitmotiv obsedant în poezia sa, ea nu a ratat ocazia de a se invita în mod brutal în viaţa sa. O boală cardiacă evolutivă și incurabilă i-a fost fatală pe 1 februarie 2018, la Amsterdam.

Destul. Destul. Acum, gata cu poemele.
Ziua este ca o zi, și asta-i tot.

Doar un nebun ca mine caută un cuvânt
care să anuleze galopul timpului.
M. W.

Menno Wigman s-a născut pe 10 octombrie 1966, la Beverwijk, în provincia Olanda de Nord. După studii de limbă și de literatură neerlandeză la Universitatea din Amsterdam, a lucrat ca jurnalist, redactor, buchinist și traducător (Charles Baudelaire, Gérard de Nerval, Else Lasker-Schüler, printre alţii). În 1990, Wigman a devenit unul dintre cofondatorii grupului punk Human Alert, al cărui baterist avea să fie un întreg deceniu. Ambianţa fundamentală a volumului său de debut, Vara toate orașele put (1997), este evident impregnată de poezia fín de siècle. În 2006, cu ocazia evenimentului „Ziua poeziei“, a scos o plachetă de zece poeme, Lumea seara, cu un tiraj de 15.000 de exemplare. Pe lângă volumele de poeme, a publicat în 2006 Azilul, jurnalul celor trei luni petrecute la alienaţii mintal de la Den Dolder, ca scriitor în rezidenţă, iar în 2010, Scăpaţi-ne de poeţi, un volum cu eseuri despre poezie. În 2016, a publicat un ultim volum: Neglijent cu fericirea, scris după brusca sa spitalizare, cauzată de insuficiență cardiacă. S-a stins din viaţă pe 1 februarie 2018, la Amsterdam.