Într-o lume care se orientează dominant în funcție de criteriul utilității, riscând în momente de criză să elimine tot ce nu pare a-și dovedi folosul imediat, cartea profesorului Nuccio Ordine este o binevenită pledoarie pentru a redescoperi rolul esențial al inutilului în cunoaștere și o critică lucidă a lipsei de viziune și a derivelor utilitariste din sistemele de educație. Această apologie pasionantă a libertății spiritului și a exercitării fără constrângeri a curiozității intelectuale este și un îndemn la a-i reciti pe clasici și, mai ales, la a asculta ceea ce ei ne pot transmite cu adevărat pentru viața fiecăruia dintre noi. Abia atunci când îi este respectată libertatea și creativitatea, spiritul uman poate ajunge la o cunoaștere care, în cele din urmă, își va produce și efectele utile. Nuccio Ordine ne oferă aici o bibliotecă ideală, ușor de parcurs și de înmânat, pentru ca societatea noastră să nu-și piardă memoria și inspirația vitală.

„Oximoronul evocat de titlul acestei cărţi are nevoie de o clarificare. Utilitatea paradoxală despre care vorbesc aici n-are nimic de-a face cu utilitatea în numele căreia cunoştinţele umaniste şi, pe un plan mai general, toate cunoştinţele care nu produc profit sunt socotite inutile. Într-o accepţiune mult mai generală, am vrut să aşez în centrul reflecţiilor mele ideea utilităţii acelor cunoştinţe a căror valoare esenţială e total liberă de orice finalitate utilitaristă. Există cunoştinţe care îşi sunt scop lor înşile şi care – tocmai datorită naturii lor gratuite şi dezinteresate, aflate departe de orice constrângere practică şi comercială – pot juca un rol fundamental în cultivarea spiritului şi în dezvoltarea civilizaţiei şi a culturii umanităţii. În acest context, consider util tot ce ne ajută să devenim mai buni.” Autorul

„Utilitatea cunoștințelor inutile se opune radical utilității dominante care, în numele unui interes exclusiv economic, ucide progresiv memoria trecutului, disciplinele umaniste, limbile clasice, educaţia, cercetarea liberă, fantezia, arta, gândirea critică şi orizontul de civilizație care ar trebui să inspire orice activitate umană.”

„Mi-am împărţit eseul în trei părţi: prima e dedicată utilei inutilităţi a literaturii; a doua e consacrată efectelor catastrofale produse de logica profitului în domeniul învăţământului, al cercetării şi al activităţilor culturale în genere; în partea a treia, folosindu-mă de câteva strălucitoare exemple, am revizitat operele câtorva clasici care au demonstrat, în decursul veacurilor, valoarea iluzorie a posesiei şi efectele ei devastatoare când vine vorba de dignitas hominis, de iubire şi de adevăr.”

„Publicat inițial în Franța (2013), apoi într-o versiune adăugită în Italia și tradus în mai multe limbi, „manifestul” profesorului Nuccio Ordine pornește de la marginalizarea tot mai accentuată a culturii, care nu se supune imperativelor productivității, și de la constatarea indignată că tendința generală, mai cu seamă în vremuri de criză, este de a „tăia cheltuielile” acolo unde ele apar… „inutile”: adică de la învățămînt, cercetare, artă. Cum putem apăra „inutilitatea” acestora în fața unei presiuni masive a utilității sociale și economice, fără ca pledoaria să cadă într-o retorică previzibilă? Nuccio Ordine ne deschide trei posibilități: o reflecție asupra sensului literaturii; o evaluare critică a consecințelor „logicii profitului în domeniul învățămîntului”, care a transformat universitatea în „întreprindere” și studenții în „clienți”; o meditație asupra distincției între „a fi” și „a avea” aplicată la demnitatea umană și la valorile ei cele mai înalte.”

Bogdan Tătaru-Cazaban

Dilema Veche, nr. 855, 27 august - 2 septembrie 2020