Răsăritul de după apus mai mult decât ştiinţă şi mai mult decât literatură, este o mărturie despre suferinţă, o meditaţie asupra scandalului etern cu privire la faptul că o conştiinţă trebuie să simtă, să moară şi să renască. Adevărul este că uneori ai o singură opţiune: să fii puternic! Ai nevoie de această forţă pentru a fi alături de cei dragi, mai ales dacă eşti părinte. Ştii că nu ai de ales, că trebuie neapărat să fii puternic pentru că, în caz contrar, şi alte persoane au de suferit.

Răsăritul de după apus este scrisă din perspectiva psihologului care și-a pierdut omul drag, partenerul de viață. Ai zice că un psiholog trece mai ușor peste pierdere, pentru că are resursele necesare de a face asta și, într-un fel, așa și este, dar, dincolo de toate, este tot om.

Răsăritul de după apus prezintă povestea de viață, transpune pe hârtie într-un stil extrem de frust și de onest pierderea, durerea, doliul, însă, dincolo de a fi o carte autobiografică, Răsăritul de după apus este o carte despre cum să treci peste durere și pierderea cuiva drag și cum să te recompui din propria cenușă, revenind la viață cu și mai multă forță.

Există viață după moartea cuiva, după pierderea cuiva, dar depinde doar de noi cum alegem să facem față durerii fără margini. Poți pierde totul, viața ta se destramă ca un castel de nisip în fața ta, risipindu-se în neant ca un fuior de fum. Fericirea și voința de a trăi par a ți se fi luat și ție, numai că trebuie să te ridici zi de zi din pat și să înveți să funcționezi din nou. S-a pierdut o parte din tine, dar există multe alte bucățele adânc îngropate în tine pe care nu le-ai descoperit încă. Te transformi, nu te îngropi și tu.

Cartea aceasta ne demonstrează că doar noi putem alege cum să ne desfășurăm viața pe acest pământ, că doar de noi depinde traiectoria aleasă pentru a merge mai departe. Avem resursele necesare în interior, avem forța de a face un pas, apoi alt pas, dar noi doar trebuie să ne dorim asta și să învățăm să ne punem pe noi pe primul plan, chiar dacă totul pare plin de întuneric. Există încă luminița de la capătul tunelului, trebuie să dăm ochelarii la o parte și să pășim în lumină. Este un adevărat miracol să supraviețuiești, să o iei de la capăt zi de zi, iar cartea de față ne arată că spiritul se poate transforma chiar și pe fondul unor mari traume și suferințe psihologice. Nu e ușor, dar nici imposibil, însă autoarea a fost deja acolo, iar experiențele ei de viață și sfaturile și strategiile sale de face față durerii și de a merge mai departe îi pot ajuta și pe alții care trec printr-o mare pierdere, dar și pe cei care se confruntă cu depresia și anxietatea.