Acest ghid despre dizabilitate și sexualitate apare într-o perioadă „turbulentă” din România, perioadă în care legea introducerii educației sexuale în școli produce foarte multe controverse, înverșunare și divizează societatea în tabere pro și contra. În spațiul public au apărut numeroase demersuri pentru a împiedica existența unui astfel de curs în școli și s-a afirmat că o astfel de materie „lezează dezvoltarea emoțională a copiilor și reprezintă un atentat asupra inocenței lor”. În luările de poziție și în dezbaterile publice s-a pus în discuție prezența acestei materii în școlile pentru copii cu traseu tipic de dezvoltare și astfel, aducerea temei în școlile speciale, în centre de zi sau rezidențiale pentru persoane cu dizabilități ar putea să le pară unora o inițiativă și mai deplasată.

Dar sunt oare aceste două concepte – dizabilitate și sexualitate – ca apa și uleiul? Din experiența mea de aproape 20 de ani în domeniul dizabilității și al serviciilor terapeutico-educative pentru astfel de persoane, pot să afirm – și să ofer nenumărate exemple – că dezvoltarea fizică, a impulsurilor și instinctelor, a dorințelor și nevoilor, explorarea propriului corp sau al altora, stimularea pentru provocarea plăcerii urmează exact același traseu ca în cazul persoanelor fără dizabilități. În consecință, toate aceste aspecte trebuie adresate cu responsabilitate.