Cine era Gabriela acum 14 ani? Păi, era o puştoaică extrem de slabă, şatenă, cu ochi căprui şi foarte vorbăreaţă. Deşi nu o interesa ce se vorbea în jurul ei, asculta, asculta şi scanerul ei funcţiona perfect. Era foarte surprinsă de ce îşi amintea, dar şi de ce nu putea să ţină minte de la oră la oră. Gabriela plus ciocolată rezulta întotdeauna o Gabriela fericită, indiferent de moment şi situaţie. Asculta muzică până stresa toţi vecinii, familia, prietenii fără nici o remuşcare, uneori muzică siropoasă, alteori de petrecere şi în cazuri extreme cânta chiar ea. Îi era teamă de spitale, când vedea sânge, pulsul i-o lua din loc de parcă participa la cel mai tare maraton. Tot ce îi putea schimba starea erau o prăjitură Alka şi o ciocolată caldă în faţa televizorului. „Viaţa cu Louie” o făcea să se rupă de realitate şi să intre în poveste. Orice răceală era tratată cu Lotto clasic şi apă minerală, uneori şi cu banane.

Era un copil pentru toată lumea, însă uneori îşi dorea să fie matură. Prefera să se exprime în scris, atâta timp cât era vorba despre ea. Când era vorba de restul oamenilor şi de dat sfaturi, nimic nu putea să o facă să tacă. Iubea pisicuţele, cele mici, albe. Iubea culoarea roz. Ura minciuna şi adora sinceritatea. Punea la suflet orice, iar familia era cea mai importantă. Ajuta necondiţionat. Îi plăcea să fie în centrul atenţiei, să fie admirată, alintată şi, da, era un Săgetător!

Cine este Gabriela în prezent? O femeie la fel de încăpăţânată, acum brunetă, cu ceva ani în plus, căsătorită, proaspăt absolventă a masterului în controlul calităţii. Timpul a trecut, a crescut şi a realizat că timpul zboară. Acum a înlocuit tratamentul-minune cu pastile de gât, de tuse… uneori miere și lămâie. Prăjitura Alka are mult prea multă ciocolată, preferă nişte merişoare şi câteva nuci pecan ca desert. Spitalul nu îi mai inspiră teamă, nici măcar sângele. A devenit un om foarte puternic, la fel de sfătos şi la fel de tăcut când vine vorba de sine. Vecinii îi lasă în pace, ascultă uneori câteva melodii, însă o face strict pentru ea. Ciocolata nu o mai face fericită, indiferent de situaţie, poate doar un cappuccino cu vanilie să reuşească sau o plimbare în natură. E mai atentă la ce se vorbeşte în jurul ei şi nu uită niciodată ceea ce i-ai zis, mai ales dacă este ceva de rău. Familia a rămas la fel de importantă pentru ea. Însă nu mai este atât de naivă, a învăţat să facă diferenţa între oameni, iar al 7-lea simţ nu-i dă greş niciodată. Gusturile s-au schimbat.

Totul s-a schimbat!