Anul 1940 surprinde o criză a democraţiei care s-a manifestat rapid începând cu anii ’30, atunci când statele fie se prăbuşesc înspre autoritarism, fie nu pot face faţă ideologiilor şi sunt asimilate. La finalul acelui deceniu, Liga Naţiunilor a intrat în colaps, extrema dreaptă se afla în ascensiune, iar „Noua Ordine” a lui Adolf Hitler părea să constituie viitorul Europei.

Al Doilea Război Mondial a afectat societăţi întregi, iar amploarea lui geografică a generat schimbări teritoriale şi politice fundamentale. Anul 1940 este poate cel mai ilustrativ din război, iar caracteristicile sale sunt propaganda, ascensiunea ideologică, lipsa de umanitate sau lupta pentru putere.

La 80 de ani distanță, volumul de studii Anul 1940 în istoria Europei. Între expansiune și declin își propune să evidențieze cele mai importante momente desfășurate pe scena europeană, dar mai ales consecințele deciziilor politice din anul care s-a dovedit a fi, din multe privințe, hotărâtor pentru soarta României Mari.

Structura cărții urmărește dezvoltarea problematicii de la un cadru general, cel european, înspre unul particular referitor la scena politică românească, cu accent asupra pierderilor teritoriale și a consecințelor Dictatului de la Viena. Cele trei arii tematice ale cărții sunt delimitate de câte un titlu simbolic, care face trimitere înspre o lucrare din istoriografie relevantă pentru acest demers, cu scopul de a configura o dimensiune educativă întregii lucrări.

Prima parte, intitulată România „în jocul de interese al Marilor Puteri”, cuprinde reflecții asupra atmosferei politice europene, precum și a poziționării României în raport cu noua dispunere a forțelor pe continent. Pe lângă faptul că sunt fixate principalele repere ale existenței statului român, pornind din perioada interbelică și până la încheierea noii conflagrații mondiale, cititorul este familiarizat cu strategia militară destinată apărării integrității teritoriale tot mai serios amenințate și cu deciziile adoptate în afara granițelor privind împărțirea sferelor de influență pe continent între Germania și Uniunea Sovietică, care a avut efecte asupra sorții statului român.

Cea de-a doua parte, Umbre peste Europa, analizează raporturile de putere dintre Germania și Marea Britanie. În urma capitulării Franței din iunie 1940, Hitler și-a concentrat atenția asupra insulelor britanice, ceea ce a devenit lupta pentru supraviețuirea ultimului bastion relevant al democrației pe continent. În această dinamică, definirea sferelor de influență în Europa s-a făcut prin două tipuri de instrumente: conflictul militar, în slujba căruia sunt angrenate inclusiv elemente privind propaganda agresivă și manipularea mentalităților colective, respectiv negocierea și arbitrajul.

Ultima arie tematică grupează studii privitoare la planul politic și militar, care arată măsura în care Noua ordine a lui Adolf Hitler a schimbat fața politicii internaționale și a modificat rolul României ca actor pe scena politică externă. Vara anului 1940 a însemnat sfârșitul României Mari, prin pierderea Basarabiei, a nordului Bucovinei, nord-vestului Transilvaniei și a Cadrilaterului. Aceste evoluții sunt surprinse prin intermediul presei vremii, a istoriografiei străine, sunt analizate efectele Dictatului de la Viena asupra economiei românești, a vieții politice din Transilvania, a minorităților, dar și asupra culturii.