Recitit aseara, spre marea mea surpriza, dupa 6-7 ani,
Orasul cu salcami. Aveam la mine intamplator cateva caiete ale elevilor mei din clasa V-a, cu rezumate de lecturi lunare. Intre ele, un foarte inteligent rezumat al Orasului cu salcami, plin de observatii ingenioase asupra raporturilor posibile cu celelalte carti ale mele. Arn citit rezumatul amuzat si, pe urma, intr-o doara, am luat cartea din biblioteca, cu gandul sa o rasfoiesc. Pe urma n-am mai putut s-o las din mana. Aveam oroare de ea. Refuzam sa vorbesc despre ea. Simpla citare a titlului ma crispa. O consideram o eroare, o prostie. Ei bine, mi se pare ca am fost nedrept. Acum, recitind-o dupa ce aproape o uitasem (personaje, momente, fapte care se stersesera total din memorie), cartea m-a incantat. Ce tanara e! Peste toate naivitatile, o anumita fragezime, anumita poezie in povestea asta, care ma emotioneaza. Sau sunt eu azi asa de batran, incat tineretea cartii capata — dincolo de literatura — o valoare exagerata? Nu stiu. Fapt e ca am avut trei ore de neasteptata placere citind-o.
Mihail SEBASTIAN, Jurnal