Comunismul privit de la firul ierbii și din perspectivă feminină pune în lumină dimensiunile, cadrele și limitele “normalității” impuse de acest regim în Polonia, România și RDG. Acceptarea acestei normalități presupunea pe de o parte adaptarea la noile legi și reguli stabilite în mod rigid și arbitrar (de multe ori în detrimentul cetățenilor) de partidele comuniste și de statul confiscat de acestea, și, pe de altă parte elaborarea de tactici de evitare a acestora precum și de o deturnare a lor în sprijinul individului, familiei și chiar a grupului de apartenență.

Așa cum reiese din cercetarea noastră, femeile din Polonia, România și RDG au găsit resursele necesare nu numai să se adapteze sistemului, ci să și evite capcanele întinse de acesta, dar și să își asume riscuri (uneori chiar mortale, vezi situația avorturilor ilegale din România). Ele au dat dovadă de o capacitate de acțiune nebănuită într-un regim opresiv așa cum a fost comunismul peste tot în Europa Centrală și de Est.

Femeile, modelatoarele vieții cotidiene în comunism, au reprezentat atât motorul schimbării cât și punctul fix al păstrării tradițiilor. Privind istoria comunismului din această perspectivă, putem trage concluzia că regimul comunist a eșuat în încercările sale de a construi societatea ideologizată, în care factorul politic să domine nu doar viața publică, ci și pe cea privată. Femeile au dovedit încă odată că pot opune rezistență chiar și prin cele mai mici gesturi, cum ar fi o fustă mai scurtă decât era permis, un copil în plus sau în minus față decât era preconizat de stat, o amenajare unicat în interiorul locuințelor șablon, păstrarea și transmiterea unor tradiții legate de sărbătorile religioase și alte atitudini neconvenționale.