Născut în 1907, în Orașul cu salcâmi , Brăila, Josef Hechter, viitorul Mihail Sebastian va urma dreptul la București și la Paris, lucrând ca secretar al unei case de avocatură dar și ca avocat pledant. Mihai Sebastian va scrie și pentru Cuvântul, la invitația lui Nae Ionescu. Cronicar literar și muzical pentru L’independance roumaine, Vremea, Viața românească, Rampa, a lucrat la prima sa piesă de teatru, Jocul de-a vacanța în 1936, cu intermitențe, la Sinaia, Breaza și chiar în vila de la Lacu Roșu, unde se petrece acțiunea. Piesa e jucată în 1938 iar în 1944 este reprezentată Steaua fără nume, sub numele Victor Mincu, Sebastian fiind interzis ca jurnalist și retrăgându-i-se dreptul de a profesa ca avocat în 1940, deoarece era evreu. În 1945 moare într-un accident de automobil, la numai 38 de ani. Aceasta ar fi, pe scurt, viața celui ce cerea vieții „doar puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată”.

Paradoxal ori nu, această primă piesă a lui Sebastian, Jocul de-a vacanța, îi transpune în pagini visul vieții: „puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată”. O piesă a visului, poetică, seducătoare. Aparent o piesă de atmosferă, Jocul de-a vacanța este, de fapt o piesă despre libertatea interioară, așa cum semnala prefațatorul ediției din 1965, Mircea Tomuș. „Viața se desfășoară destul de amănunțit pentru a fi cunoscută, dar destul de ascunsă pentru a-și păstra misterul”, notează acesta. Când a fost jucată în 1938, piesa, considerată o „comedie romantică”, în realitate fiind încărcată de multă amărăciune, amărăciunea trezirii din vis, s-a bucurat de un mare succes de public. În timp a cunoscut alte reprezentații, ecranizări.

Într-un alt capăt de lume, în 1969, Jocul de-a vacanța era jucată pe scena Companiei teatrale Panchamitram, în Calcutta. Tot în acest an a fost și radiodifuzată. Tălmăcirea / adaptarea în bengali fusese realizată de Didi - Amita Bhose, pe atunci Ray. Presa românească salutase cu entuziasm acest eveniment, în revista Teatru din 10 octombrie 1969, după ecourile presei indiene. Un an mai târziu, Jocul de-a vacanța apărea în volum, tot la Calcutta. Steaua fără nume fusese jucată în 1965, adaptată tot de Didi –Amita Bhose –

și radiodifuzată în 1967.

Despre Jocul de-a vacanța reprezentat la Calcutta, revista Teatru notează, în octombrie 1969: „Presa a relevat că „atmosfera poetică și dialogul intelectual, atât de tipice lui Sebastian, au fost restituite în întreaga lor splendoare prin adaptarea doamnei Ray”. S-a scos în evidență, fapt surprinzător, poate, că atmosfera piesei amintește adesea dramaturgia lui Rabindranath Tagore. Sunil Banerjee, interpretul lui Ștefan (și în același timp regizorul spectacolului) a atribuit rolului „elocvența interiorizării”, iar Mamata Chaterjee (Corina) a investit personajul cu „vivacitate și strălucirea tinereții”. Prin măiestria cu care au fost realizate portretele scenice ale acestor doi eroi, succesul spectacolului – spun cronicile – a fost pe deplin asigurat.”

Mihail Sebastian însă nu a mai trăit ca să vadă că a trecut examenul. „Am terminat (piesa de teatru – n.n) scria el în jurnal, în august 1936. Cui să telegrafiez, ca în anul I „Trecut examenul, sunt fericit”? Dar am trecut oare examenul? Voi vedea mai târziu”.

La 50 de ani de la apariția în volum la Calcutta, ediția bilingvă română-bengali a Jocului de-a vacanța vede lumina tiparului la București. Personal, sunt tare, tare bucuroasă că peste jumătate de veac acest lucru este posibil, împletirea Cununilor de stele cu rostirea, în bengali, a gândurilor lui Mihai Sebastian. Vă mulțumesc tuturor pentru susținere, mulțumiri prietenei mele Violeta Mihulin, de la tipografia Lumina, pentru răbdare și harul de a pune în pagini rândurile, în română, dar mai ales în bengali. Mulțumesc tuturor și pentru dragostea pentru Didi, sora noastră mai mare. Poate că și Didi este, precum Corina, o fată dintr-o carte, din cartea pe care o citiți... Așa de ireală poate fi, uneori, prezența sa printre noi. Căci cu prea multă iubire pentru țara aceasta a fost dăruită...

Carmen Mușat-Coman