Una dintre cele mai interesante modalități de a dobândi o înțelegere a istoriei creștinismului (deși mai există multe altele) constă în studierea celor mai
importante puncte de cotitură. Identificarea acestor puncte de cotitură este un exercițiu subiectiv, întrucât deciziile observatorului legate de stabilirea punctelor de cotitură depind inevitabil de ceea ce observatorul respectiv consideră că este mai important. Cu toate acestea, indiferent cât de subiectivă ar fi alegerea unui număr limitat de puncte de cotitură ca evenimente decisive în istoria creștinismului, un astfel de exercițiu are întotdeauna câteva avantaje:

• Oferă posibilitatea de a selecta, de a extrage câteva evenimente cu totul deosebite, din cantitatea imensă de resurse disponibile pentru studierea istoriei creștinismului, fapt care ne ajută să aducem puțină ordine într-un domeniu extrem de complicat.
• Concentrarea asupra anumitor puncte de cotitură din istoria bisericii ne oferă posibilitatea de a scoate în evidență unele momente specifice și de a zăbovi asupra lor, pentru a reflecta umanitatea, complexitatea și incertitudinile care constituie istoria propriu-zisă a bisericii, dar care sunt adesea date la o parte de încercarea de a reconstitui evenimentele fiecărui secol.
• Studierea mai îndeaproape a anumitor puncte de cotitură ne oferă posibilitatea de a interpreta, de a arăta mai concret de ce anumite evenimente, acțiuni sau incidente au constituit o răscruce de drumuri sau au semnalat o nouă etapă în desfășurarea istoriei creștinismului.

...

Cele douăsprezece puncte de cotitură, evidențiate pentru a le acorda atenție specială, precum și potențialele puncte de cotitură ale secolului XX, analizate în capitolul final, nu sunt nici pe departe singurele care ar fi putut fi selectate din istoria creștinismului. S-ar putea justifica ușor includerea multor altor evenimente (și e vorba doar de o listă parțială), ca, de exemplu:

• misiunea lui Patrick în Irlanda, la începutul secolului al V-lea;
• întemeierea renumitei mănăstiri de la Cluny, în anul 909, în Franța;
• pătrunderea ortodoxiei răsăritene în Rusia kieveană, în anul 988;
• începutul cruciadelor, în anul 1095;
• renașterea monahismului, prin intermediul călugărilor cerșetori (mai ales dominicani și franciscani), la începutul secolului al XIII-lea;
• căderea Imperiului Bizantin, cucerit de turcii musulmani, în anul 1453;
• evenimente semnificative ale lucrării misionare de vestire a creștinismului dincolo de granițele Occidentului;
• realizarea câtorva dintre cele mai importante traduceri ale Bibliei (de exemplu, traducerea în limba latină efectuată de Ieronim, în cca 400, traducerea în limba engleză inspirată de lucrarea lui John Wycliffe de la sfârșitul secolului al XIV-lea, traducerea în limba germană publicată de Martin Luther în anul 1522, tipărirea traducerii King James, în anul 1611, sau câteva dintre numeroasele noi traduceri ale Bibliei din secolul al XIX-lea și XX);
• începuturile bisericilor independente din Africa, la sfârșitul secolului al XIX-lea, și apariția unor importante mișcări umanitare și de protest, care au influențat decisiv istoria de mai târziu (de exemplu, valdenzii, în 1173, Conrad Grebel și anabaptiștii, în 1525, John Smyth și baptiștii, în 1609, George Fox și quakerii, în 1652, sau William și Catherine Booth și Salvation Army, „Armata Salvării”, în 1878).

...

Prin urmare, pe lângă exemplele pozitive și nobile din istoria bisericii, găsim un lung șir de greșeli umane. Care ar trebui să fie reacția noastră? Am putea cădea pradă deznădejdii, în fața incapacității persistente a omului de a acționa față de alții și față de Dumnezeu în felul în care a acționat Dumnezeu față de om. Însă ar fi mai bine să ne gândim la realitatea ascunsă pe care o revelează lungul lanț de slăbiciuni și de eșecuri ale creștinilor, deoarece ea ne arată că răbdarea divină întrece nerăbdarea oamenilor, că iertarea divină este mai tare decât orice nelegiuire omenească și că harul divin este mai adânc decât păcatul omului.

Cuprins

Prefaţă la a treia ediţie în limba engleză
Mulţumiri
Introducere
1. Biserica obligată să se descurce singură: Căderea Ierusalimului (70)
2. Realităţile Imperiului: Conciliul de la Niceea (325)
3. Doctrină, politică și viaţă în Cuvânt: Conciliul de la Calcedon (451)
4. Salvarea monastică a bisericii: Regula Sf. Benedict (530)
5. Apogeul creștinătăţii: Încoronarea lui Carol cel Mare (800)
6. Despărţirea Răsăritului de Apus: Marea Schismă (1054)
7. Începuturile protestantismului: Dieta de la Worms (1521)
8. O nouă Europă: Actul de Supremaţie a Angliei (1534)
9. Reforma catolică și răspândirea credinţei în toată lumea:
Întemeierea Ordinului iezuit (1540)
10. O nouă evlavie: Convertirea fraţilor Wesley (1738)
11. Nemulţumirile Occidentului modern: Revoluţia Franceză (1789)
12. O singură credinţă pentru întreaga lume:
Conferinţa Misionară de la Edinburgh (1910)
13. Mobilizare pentru viitor: Conciliul Vatican II (1962–1965) și
Congresul Lausanne pentru Evanghelizare Mondială (1974)
Postfaţă
Ghid de studiu
Index