“În principal, cartea lui Iustin Mihailov se adresează unui public cititor și iubitor de proză memorialistică. Și asemenea tuturor autorilor acestui tip de literatură subiectivă, demersul său scriitoricesc are drept scop așezarea propriei sale experiențe în lumea cunoașterii. Dar nu e doar atât. Sondarea memoriei, răscolind cu ochii nevăzuți ai minții pe potecile copilăriei și expunerea narativă fără a respecta o ordine cronologică și strictă, ci ținând mai degrabă de impulsurile lăuntrice emoționale, imprimă cărții Copiii de pe strada mea o dublă valență. Iustin Mihailov nu e doar un bun neurochirurg, ci și un minunat terapeut. Căci cea de a doua valență a cărții sale are menirea de a fi un remediu, un leac pentru sufletul său uneori mohorât de prea multele responsabilități ale vieții de matur. Și atunci când tristețea îndrăznește să-l tulbure insistent, plonjează cu aplomb în adâncurile memoriei de unde revine intremat și cu puterile sufletești regenerate.” – Petru Frăsilă