Prof. univ. dr. Ion Craiovan este licențiat în drept, licențiat în filosofie și doctor în drept al Universității din București. A desfășurat activități în cadrul mai multor universități, ocupând de-a lungul timpului funcțiile didactice de șef de catedră, decan, rector. În prezent este președintele Asociației Române de Filosofie a Dreptului (ARFD), cercetător științific onorific în cadrul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române și director al „Institutului Internațional pentru Drepturile Omului” (IIDO) din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, București. În anul 2018 a fost primit ca membru în cadrul Academiei Europei (A.E.). Este primul jurist român care accede în acest prestigios corp academic, înființat în anul 1988 (foto/secvență – festivitatea de primire a noilor membri, Barcelona, primul din stânga, Sierd Cloetingh, Președintele A.E., ultimul din dreapta, Ion Craiovan, România, 28.11.2018).
A publicat peste 20 de cărți, printre care: „Finalitățile dreptului” (1995), „Doctrina juridică” (1999), „Metodologie juridică” (2005, Premiul „Mircea Manolescu” al Uniunii Juriștilor), „Prin labirintul juridic” (2009, Premiul „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române), „Tratat de teoria generală a dreptului” (3 ediții – 2007, 2009, 2015). Pentru activitatea didactică desfășurată a fost distins cu ordinul „Meritul pentru învățământ” în grad de Cavaler (2004). Primește titlul de doctor honoris causa (2016). În calitate de membru al Asociației Internaționale de Filosofie a Dreptului și Filosofie Socială (IVR) a participat, în perioada 1993-2019, la 16 congrese mondiale, a prezentat comunicări și a publicat cronici despre aceste evenimente științifice internaționale în revistele de profil din România.
Ediția actuală a Tratatului de teorie generală a dreptului reține atât problematica tradițională, „straturile arheologice” ale cunoașterii juridice, în absența cărora spiritul dreptului nu poate fi înțeles, cât și abordările de filosofie a dreptului, dezvoltate și în alte lucrări, în măsura în care acestea vădesc o dimensiune constitutivă a viziunii despre drept. Sunt integrate informații noi despre raționalitate, afectivitate, hermeneutică sau despre demersul științific în drept, cu impact major în privința înțelegerii contemporane a dreptului.
