Ideea despre care textele traduse nu dau în suficientă măsură seama și pe care o lansez pentru prima dată aici în literatura de specialitate este că, în ciuda asigurărilor date de Brentano că fenomenele psihice admit o caracterizare unitară, pot fi găsite motive suficiente și bine întemeiate nu atât pentru a o respinge, cât pentru a o pune în discuție și, astfel, pentru a‑i înțelege mai bine supozițiile și limitele.

Antologia de față oferă publicului textul care, după expresia lui Wilhelm Baumgartner, a devenit locul clasic al teoriilor contemporane ale intenționalității.1 Este vorba de paragraful cinci din primul capitol al cărții a doua din Psihologia din punct de vedere empiric (1874), operă fundamentală a lui Brentano, a cărei problematică constituie o sursă majoră de inspirație pentru fenomenologia lui Husserl, pentru teoria obiectului a lui Alexius Meinong și, în zilele noastre, pentru filosofia minții.