„Daca as vrea neaparat sa izbutesc, as sti cum sa atrag atentia asupra mea: o piesa de teatru care sa provoace scandal... dar ce fac pe urma, dupa ce s-a linistit scandalul? Ei, dar vad eu ce fac. Totul e sa ma decid: vreau sau nu vreau sa atrag atentia asupra mea? Vreau sau nu sa izbutesc?”
E un fragment dintr-un editorial scris de Sidonia Dragusanu in Revista Teatrul, in 1969, sub titlul: Insemnarile apocrife ale unui dramaturg nejucat. Era un mod subtil ironic, atat de caracteristic Sidoniei, de a sanctiona maniera greoaie si adesea neprofesionista in care mai marii zilei decideau ce piesa se joaca sau nu. A izbuti in teatru, ca si in alte domenii de altfel, tinea si atunci mai degraba de relatiile de prietenie si de pahar, decat de competenta. Iar ca femeie, Sidonia se simtea uneori exclusa sau minimizata, de directorii de teatru, de unii critici care considerau ca subiectele ei se concentreaza prea mult pe micile drame sentimentale si nu au amprenta comunista ceruta de regim.
Toate piesele Sidoniei s-au jucat cu sali pline, in sute de reprezentatii, unele, precum „Fiicele”, de-a lungul a peste zece ani, in majoritatea teatrelor tarii. Printre actorii care au dat viata personajelor Sidoniei sunt nume mari ale scenei sau care au ajuns intre timp mari: Misu Fotino, Coca Andronescu, Ioana Craciunescu, Adela Marculescu, Grigore Vasiliu Birlic, Dan Tufaru, Carmen Stanescu, Draga Olteanu, Margareta Pogonat, Rodica Mandache.

Dollores Benezic