Volum apărut la aniversarea a 90 de ani a autorului sub egida Bibliotecii Județene „Octavian Goga” Cluj

Imagine coperta I: Pierre-Auguste Renoir, Jean Renoir desenând, ulei pe pânză, 45x54 cm, 1901

Intenţia de a „școli” unul din copii, părinţii o aveau de mai de mult, înrădăcinată și în niște amintiri de familie, pe linie paternă, dar cam pusă la încercare prin potriviri de peste voinţe, de-un timp. Un gând mai mult al mamei. Fapt este că prin arșiţele unei întregi veri se progresează cu întocmiri de acte, cereri cu scris de mână și hârtii dactilografiate, timbrate, de care se ocupă un alt părinte, fost primar, cunoscător în materie de drepturi „grănicerești”, care are și el un băiat de dat la liceu, convertibile și în burse școlare, ca în ani anteriori unei radicale schimbări, și știe mai bine pe la ce uși, mai mult închise, e de bătut. Finalizarea presupunea să o rupi cu școala primară, fără nici un regret. Respectiv, o sustragere din rândul celorlalţi foști ortaci de ieșire din copilărie, dintr-un sat, la condei și plastilină și stil, cu care a fost împărţită o existenţă părând pentru vecie dedicată numai malurilor unui râu, liniștit ori repezit.
Dar fiindcă vine vorba de râu, să-i privești mersul pe o hartă, înfiripat din munţi pe care-i știi în cerul dinspre Bucovina, și sorocit – după o logodnă cu firul altei ape, Șieul, și contopirea cu Someșul Mare, pentru o întâlnire cu albia Tisei – încredinţării cursului galben al Dunării și cerului albastru al Mării Negre, ocolului larg, prin Mediterana și Atlantic, al întregii lumii.
Nume proprii, umplând de-o alarmă. Iar alegerea nu putea fi alta decât Năsăudul, orașul Școlilor grănicerești. Cuvântul se pronunţa cu accentul pe a doua silabă, cu o sonoritate care însemna și ardoare, și teamă, și deferenţă, și familiaritate, valorile tonale ale vocalelor urzind o pronunţie surdă, care cocheta cu o reprezentare a ceva vrăjmășesc, dar și de haltă pe un drum, când va trebui să fii cu ochii în patru. (Aurel Rău)

* * *

AUREL RĂU s-a născut în data de 9 noiembrie 1930. Absolvent al Facultății de Litere (Filologie) a Universităţii Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca (1953). Redactor al revistei Almanahul literar, din anul 1950, și de asemenea redactor al revistei Steaua, pe care o va conduce din 1959 până în 2000. Membru al Uniunii Scriitorilor. A publicat cărţi de poezie, critică literară, eseuri, note de călătorie, traduceri și a îngrijit ediţii critice, consacrate unor scriitori români contemporani, între care: Ion Pillat, Poezii (1965); Lucian Blaga, Poezii (1966); Vasile Voiculescu, Poezii (1968). Volume de poezie publicate (selectiv): Focurile sacre, 1956; Jocul de-a stelele, 1963; Pe înaltele reliefuri, 1967; Turn cu ceas, 1971; Zeii asediaţi, 1972; Micropoeme și alte poezii, 1975; Cuvinte deasupra vămii, 1976; Mișcarea de revoluţie, 1985; Zodiac, 1991; Septentrion (colecţia Biblioteca Pentru Toţi), 1993; Gutui japonez (haiku-uri),1996; Seară cu versuri în lectura autorilor, 1997; Piatra scrisă, 2002; Lucruri și stele (antologie), 2003; Poem ligur, 2007; O sută de sonete, 2011; Fântâni și stele, 2016; Alianțe, 2019. Cărţi de proză: Oameni de aer, 1968; Școli I – un infinit, 2002; Ochiul de acvilă, 2011; Apărarea pasivă, 2011; Între două lumi, 2013. Literatură de călătorie: La marginea deșertului Gobi, 1960; În inima lui Yamato, 1973; Grecia – călătorie incompletă, 1978. Cărţi de critică și eseistică literară: Elogii, 1968; False proze, 1972; Întâlniri cu scriitori, 1977; Flori din cuvinte, 1980; Efigii, 1989; În povești cu Ion Creangă, 1994; Andrei Mureşanu, în răsăririle magicului, 1996 și 2016; Expo 99. De la Nicolae Olahus la Emil Cioran, 1999; Portrete la zile mari, 2000; Octavian Goga cenzurat, 2004; Scriitori, scris, cărţi, 2013; Cântece de stea. Articole aniversare Steaua, 2019. Traduceri din poeţi străini: Antonio Machado (Poezii și poeme, 1964); Gheorghios Seferis (Poezii, 1965); Constantin Kavafis (Poezii, 1971 și 2006); Saint-John Perse (Poeme, 1969; Poeme alese, 1983; Opera completă, 2007); Alexandr Blok (Doisprezece, 1972). A mai publicat: Poeţi francezi (o antologie cuprinzând șase secole de poezie, 1987); Matsuo Bashô (Note de drumeţie, 1998); Cu Victor Hugo prin trei veacuri (22 de poeme, 2003); Poeţi simboliști francezi (antologie, 2015). Volume de poezie originală, traduse în alte limbi – în greacă: Poiisi, Atena, 1978; în germană: Auf diese Weise schlaf ich eingentlich weninger, 1980, traducător Franz Hodjak; în maghiară: A hóember, Budapesta, 1981, traducători Lászlóffy Aladár și Lászlóffy Csaba; în spaniolă: Tesoros, 2005, traducător Omar Lara. I s-a acordat Premiul Academiei Române (pentru poezie) și Premiul Uniunii Scriitorilor (pentru traduceri). Deţine și alte premii, inclusiv – de câteva ori – Premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din România.