„Securitatea și-a dovedit eficiența în acțiunea de supraveghere și de infiltrare a anturajului lui Ion Rațiu, reușind astfel să semene discordia între toate grupurile de exilați români și să împiedice cooperarea lor, chiar dacă, la o privire obiectivă, exilații se dovedeau în multe privințe propriii lor dușmani. În ciuda acestui fapt, Securitatea nu a putut să-i oprească pe niște indivizi hotărâți precum Ion Rațiu, frații Cârja din New York și mulți alții menționați în jurnal să condamne public dictatura comunistă și să denunțe cultul personalității lui Ceaușescu.” NICOLAE C. RAȚIU

„Rațiu a fost un om pragmatic, adept al proverbului latin «Primum vivere, deinde philosophari». A știut să-și pună ordine în acțiuni și idei în funcție de utilitatea lor. Pragmatismul însă nu i-a negat latura idealistă, pentru că banii câștigați nu reprezentau un scop în sine, ci mijlocul prin care să-și îndeplinească obiectivul său de decenii întregi. Se visa cu adevărat independent din punct de vedere financiar astfel încât să se retragă din afaceri, cum scria chiar el în jurnal, «pentru a mă concentra asupra activității patriotice românești». Stejărel Olaru

„Abia astăzi, încoronând posteritatea autorului, jurnalul lui Ion Rațiu își recapătă enorma forță de impact de care s-ar fi cuvenit să beneficieze în contextul electoral otrăvit de acum trei decenii. Cel dintâi efect major și copleșitor al lecturii este că topește încet, dar sigur toată zvonistica disprețuitor-minimalizatoare, elaborată și răspândită de reaua-voință a anturajului politic suspect de dornic în a-l ponegri pe Ion Rațiu. Un personaj atât de atipic, remarcabil și memorabil nu putea evita probele de suspectare și de discreditare ale unei lumi dedicate prin excelență cancanului nimicitor și ironiei corozive.” Dan C. Mihăilescu