Într-un ținut în care verile pot dura ani în șir și iernile, o viață, primejdia se arată la orizont. Vine iarna și, pe plaiurile înghețate de la nord de Winterfell, forțe întunecate și stranii se pregătesc de luptă în spatele Zidului ce protejează întregul regat Westeros. În mijlocul conflictului se află familia Stark de Winterfell, oameni la fel de aspri și neîndurători ca pământul pe care îl stăpânesc. Un tărâm al extremelor, de la fortărețele de piatră ale iernii, la castelele belșugului și ale verii, în care lorzi și prințese, soldați și vrăjitori, asasini și bastarzi iubesc, se luptă și uneltesc pentru a supraviețui.

„Intrigi și comploturi, tragedii și trădări, victorii și teroare în vremurile unor prevestiri sumbre. Soarta personajelor principale, a aliaților și a dușmanilor lor se află într-un echilibru precar, pentru că fiecare dorește să câștige jocul cel mai periculos dintre toate.“
Library Journal

„Romanul care marchează, fără doar și poate, începutul detronării lui Tolkien.“
Newsweek

„Așa că ascultă, iar ea-i povesti totul, de la focul din turnul bibliotecii, până la Varys și Degețel. Iar când termină, Eddard Stark rămase zăpăcit lângă masă, cu pumnalul în mână. Lupul lui Bran îi salvase viața, se gândi el amorțit. Ce spusese Jon când găsiseră puii în zăpadă? Copiilor dumneavoastră le era scris să primească acești pui, stăpâne. Iar el îl omorâse pe al Sansei, și pentru ce? Era vinovăție ceea ce simțea? Sau teamă? Dacă zeii le trimiseseră acești lupi, oare ce sminteală făcuse el? Dureros, Ned își îndreptă gândurile spre pumnal și spre ceea ce semnifica el.

– Pumnalul Pezevenghiului, repetă el.

Nu avea niciun sens. Degetele sale se strânseră în jurul mânerului lustruit, din os de dragon, și înfipse lama în masă, simțind cum mușcase din lemn. Rămase acolo, ca o sfidare. De ce să fi vrut Tyrion Lannister să-l vadă mort pe Bran? Băiatul nu i-a făcut niciodată niciun rău.“