Într-o dimineață de septembrie, în 2017, Michel Le Van Quyen se trezește cu pareză facială. Surmenaj, se pronunță diagnosticul, iar tratamentul prescris – repaus total. La început, inactivitatea este apăsătoare, mintea îi vuiește, plină de gânduri negre care îl asaltează la nesfârșit. Vine însă apoi surpriza: liniștea, în care se cufundase prin lipsa totală de activitate, începe să fie neașteptat de plăcută, atât pentru trup, cât și pentru minte. Va lua atunci hotărârea de a investiga binefacerile liniștii.

Cu toții îi cunoșteam intuitiv efectele benefice, dar iată că acum neuroștiințele ne pot oferi și explicația științifică: cultivând liniștea, fie acustică, fie a atenției, vizuală sau meditativă, mintea noastră trece într-o stare foarte specială. Grație acestei deconectări, creierul nostru se poate regenera și poate evacua acele toxine care duc la apariția bolilor neurodegenerative. În plus, liniștea în toate ipostazele sale este propice creativității, consolidării memoriei și chiar construcției „sinelui”.

Așa cum marii înțelepți din vechime, aparținând lumii orientale și occidentale deopotrivă, înțeleseseră deja demult, știința ne confirmă astăzi uimitorul impact al liniștii: acela de a ne da forța să ne luăm în stăpânire propria lume interioară.