Astăzi, castitatea creştină nu mai este considerată o valoare; cu toate acestea, ea este, alături de acceptarea morţii, unul dintre puţinele moduri de a rămâne persoane şi de a rezista marketingului. Inspirându-se mai cu seamă din părinţii monahi, pr. Giuseppe Forlai doreşte să dea glas nevoii "fără pudoare" de castitate evanghelică pe care o resimte societatea noastră post-umană.

Când te gândeşti la castitate, ai putea fi cuprins de un sentiment de spaimă: nu e pentru mine! Nu voi reuşi niciodată! Autorul cărţii ne asigură că în acest domeniu nu există supereroi. Numai Dumnezeu te va face capabil de ceea ce tu nici nu îndrăzneşti să speri. Ioan Scărarul spunea: "Dacă-i oferi Domnului slăbiciunea firii tale, recunoscându-ţi neputinţa, fără să-ţi dai seama, vei primi darul castităţii".

Vigilenţa asupra gândurilor, păzirea privirii, consecinţele desfrâului, sexualitatea şi starea sufletească, îndrumarea spirituală, castitatea şi cuvântul lui Dumnezeu, trupul ca templu al Domnului, strategia Celui Rău în privinţa desfrâului, rugăciunea lui Isus ca remediu al dezordinilor sexuale sunt câteva dintre temele pe care Forlai ni le propune în această carte.

Acest text se adresează unui evantai larg de cititori: adolescenţilor, tinerilor, logodnicilor, celor căsătoriţi, văduvilor şi persoanelor care au îmbrăţişat sfaturile evanghelice.

Oricare ar fi situaţia în care te afli, castitatea nu mortifică existenţa. Autorul vieţii nu ia nimic din ceea ce dăruieşte şi, dacă uneori pare că o face, e doar pentru a ne obişnui cu daruri şi mai mari.