În cele peste 570 de pagini ale lucrării, părintele Ioan Voineag dezbate o multitudine de aspecte de ordin istorico-literar, teologic sau chiar hermeneutic, privind capitolele introductive ale Evangheliilor după Matei și Luca, unde sunt prezentate nașterea și copilăria Mântuitorului Iisus Hristos. Referințele bibliografice ample, din care nu lipsesc sursele patristice și cele mai importante comentarii ale textelor scripturistice vizate în acest demers de cercetare academică, demonstrează pe de-o parte amplitudinea tematicii, iar pe de altă parte truda autorului în a aduna operele de mare anvergură teologică și științifică din mediul universitar internațional, cu scopul de a constitui o solidă structură știin­țifică a lucrării.

Cartea este teza de doctorat susți­nută la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu și s-a bucurat de aprecieri din partea comisiei de evaluare și a mediului teologic universitar. Așa cum spune Înaltpreasfințitul Lau­rențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, în cuvântul de binecuvântare, cartea „oferă cititorilor doritori o perspectivă personală și foarte interesantă asupra Evangheliilor copilăriei (Mt. 1-2; Lc. 1-2), prezentate sub chipul a două istorii, în două variante, care redau evenimentele cuprinse între momentul zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul și Hristos la 12 ani. Aceste fragmente se numără între elementele care conferă originalitatea fiecăreia dintre aceste scrieri. Prezența acestei teme la începutul celor două Evanghelii reflectă preocuparea constantă a Bisericii primare pentru identificarea și reliefarea fiecărui amănunt legat de viața Mântuitorului Iisus Hristos, Care a fost și El copil”.

Tema copilăriei lui Iisus Hristos, așa cum este ea prezentată de cei doi Sfinți Evangheliști, este abordată de timpuriu în scrierile Sfinților Părinți și în cele ale scriitorilor bisericești, iar din secolul XX, atât în creștinătatea apuseană, cât și în cea răsăriteană, tematica a fost reactualizată în scrierile teologilor. Cartea părintelui Ion Voineag sintetizează ideile acestor comentarii mai noi la textele evanghelice și le pune în comparație cu cele patristice. „Cuvântul scripturistic, care în teologie se identifică cu Cuvântul Întrupat, nu poate fi cunoscut, înțeles și trăit decât în urma unei profunde și corecte interpretări, ideal care poate fi atins numai pe baza cercetărilor făcute de-a lungul timpului, dar și a trăirii pe măsură. Adevărul revelat cuprins în Sfânta Scriptură, din punctul de vedere al interpretării și înțelegerii sale, este asemeni unui izvor din care, scoțând mereu apă, izvorăște alta tot mai limpede”, arată autorul în prefața lucrării.